Visul in derulare

Luni

formulare, formulare, formulare

Formularele sunt peste tot. Sunt o multime de formulare pe care ajungem sa le completam: de la formulare cerute de stat, la formulare pentru un job, la formulare de evaluare a unui curs sau formulare de inscriere la o conferinta. Pe unele formulare le completam din obligatie, cat mai repede sa nu ne ia prea mult timp, pe unele le completam in mai multe randuri, le corectam, verificam si modificam pentru ca asteptam ca in urma lor sa se intample ceva: sa fim chemati la un interviu pentru job, sa fim acceptati ca voluntari, sa primim un contract anume, sa castigam un concurs, sa mergem la un training. Despre acestea din urma o sa vorbesc in postarea asta: despre formularele care ne trimit undeva, in urma carora primim ceva.

Sunt multi ani de cand completez formulare ca sa-mi completez si educatia si cariera dar sunt multi ani si de cand citesc si evaluez formulare. Evaluez formulare de inscriere la cursuri, la conferinte, la tabere educationale, pentru programele de voluntariat, angajare sau alte activititati din categoriile astea. Unele formulare sunt mai creative, altele sunt standardizate, altele sunt mai lungi iar altele sunt mai scurte. Fiecare formular are insa obiectivele sale clar definite pe care eu le urmaresc atunci cand evaluez aplicatii - formulare completate. Si dupa atatia ani de verificat formulare m-am gandit ca este un moment ideal sa scriu aici ce astept eu de la un formular. Si fac asta pentru ca imi place sa citesc aplicatii care spun ceva nu doar aplicatii pe care sa le deschid si dupa 10 secunde sa le inchid caci nu mai am nimic de citit.

Formularele pe care le creez eu (poate si alte persoane sau organizatii au o structura asemanatoare) contin de regula mai multe parti: partea administrativa care "sparge" destul de usor "gheata" (nume, varsta, date de contact, etc.), partea creativa prin care autorul formularului se prezinta sau transmite indirect informatii despre sine prin raspunsul la anumite intrebari cheie, partea tematica (intrebari din tematica evenimentului, fie ca sunt de genul "care este experienta ta in domeniul x" fie ca este "precizeaza care este parerea ta despre" sau "cum ai rezolva situatia y") si partea referitoare la participarea la eveniment (motivatie, asteptari, temeri, contributii) sau intrarea in organizatie. Partile componente le-am scris la modul general pentru a ne face o impresie si a putea intelege mai bine ce voi povesti mai jos.

Daca formularul contine intrebari prin care persoana se poate descrie este important pentru mine ca descrierea asta sa fie cat mai reala, eventual si cu un limbaj neformalizat. Nu consider ca cv-ul spune mare lucru despre o persoana, de aceea solicit formulare in care omul are libertatea sa se prezinte asa cum doreste. Astept aici aspecte care o definesc pe respectiva persoana: de la pasiuni la studii sau la experienta (si experiente).

Majoritatea formularelor pe care le creez sau pe care si eu le completez au 2 importante intrebari: care este motivatia ta (de a participa la eveniment, de a face parte dintr-o echipa de voluntari sau de angajati, etc.) si care sunt asteptarile de la eveniment sau de la echipa. Cele 2 aspecte pot aparea chiar asa sau pot fi mascate/ ascunse in intrebari diverse. Ce astept eu de la cele 2? 

La partea de motivatie ma astept la un raspuns in care persoana imi povesteste exact de ce vrea sa fie acolo (in organizatie sau eveniment). Mizez pe sinceritate si pe un raspuns complet. De la a vrea sa invete cum sa faca x lucru la a avea un stagiu de practica pentru urmatoarea cariera. Raspunsurile de genul "vreau sa invat ceva nou" sau "vreau sa invat A, B si C" (in care A, B si C sunt obiectivele scrise de mine si copiate in formular inca o data) ma fac sa imi pierd jumatate din interesul cu care citesc restul formularului. Daca autorul formularului nu imi spune de ce vrea jobul respectiv sau de ce vrea sa participe la respectivul eveniment de ce as alege eu persoana respectiva in defavoarea alteia. Pe langa asta, daca persoana nu formuleaza propozitii sau fraze ci raspunde "numai cu liniuta" imi transmite ca formularul nu e atat de important pentru ea si implicit nici evenimentul. Ca sa nu mai vorbim ca de regula oamenii care evalueaza formulare cauta persoane care stiu sa comunice (nu mai are rost sa vorbim acum de importanta comunicarii in vietile noastre personale sau profesionale).

La intrebarea care doreste sa verifice asteptarile persoanei respective adresez mai mult o intrebare in eventualitatea acceptarii aplicantului decat a evaluarii pentru aceasta acceptare. Vreau sa stiu de la respectiva persoana ce asteapta se intample in respectivul eveniment (nu inainte si nu dupa ci in timpul lui) pentru ca eu (si organizatia dupa caz) sa imi pot adapta programul (metodologia) in functie de asteptarile aplicatului. Trebuie sa precizez insa ca unele raspunsuri la aceasta intrebare nu sunt formulate ca asteptari sau nu au legatura cu ceea ce eu sau organizatia putem oferi: sunt asteptari personale de genul: "sa invat cat mai bine si mai multe" - invatarea este un proces personal, insa daca ar fi fost formulat ca "sa fie prezentate cat mai multe metode de atragere de fonduri" atunci formularul ar fi continut o asteptare valida pentru curs/ eveniment/ program. De aceea nu toate asteptarile pot fi atinse dar expunerea lor ma face pe mine sa inteleg de ce persoana respectiva vrea sa fie selectata. Acest raspuns completeaza cel al motivatiei si ma ajuta sa aleg intre diferite persoane. 

"Cum crezi ca poti ajuta organizatia" si "cum te poate organizatia ajuta pe tine" sunt alte doua intrebari importante pentru mine. Prima aduce un mic proces de reflectie asupra calitatilor, cunostintelor, abilitatilor si experientei persoanei respective si care dintre acestea vor fi investite in organizatie. Cea de-a doua intrebare se leaga de asteptarile pe termen lung pe care persoana respectiva le are de la organizatie.

Varietatea intrebarilor este destul de mare si prefer sa ma opresc aici cu recomandarile. Tin totusi sa amintesc tuturor celor care completeaza formulare, oricine ar fi ei si oriunde ar folosi aceste formulare ca este un instrument la fel de important precum cv-ul, poate chiar mai mult - pentru mine sigur inseamna mai mult. Si propun sa nu ne plangem cand vedem ca accesul la un eveniment sau program de voluntariat este conditionat de completarea unui festival. Sa il luam ca pe o oportunitate de a spune despre noi mai multe decat ar spune un cv si sa acordam respectul cuvenit organizatiei sau institutiei care-l solicita caci pana la urma un formular completat cu responsabilitate si cu motivatie este o forma de respect si fata de cel/ cea care-l completeaza. Si tot aici spun ca nu conteaza daca-l cunosti pe cel care-ti solicita formularul - nu te poti baza ca el te cunoaste si sa completezi un formular in 2 cuvinte. Eu ma simt prost atunci cand o persoana pe care o cunosc se inscrie la un curs pe care-l tin si se asteapta ca formularul sa fie doar o formalitate. Pentru mine nu este formalitate, pentru colegii mei, pentru organizatia mea sau dupa caz pentru seful meu, este necesitate pentru ca fiecare eveniment are un profil de participant prin care organizatorii doresc un anumit impact.

Si la final mai spun doar ca viata e mai usoara dar si mai trista cu formulare scrise "cu liniuta", asa ca prefer formulare mai lungi dar si mai aproape de realitate care sa-mi faca ziua mai frumoasa si care sa ma "plaseze" printre oameni care stiu ce vor si pot spune asta si in scris.

Prietenii fac lucruri drăguţe unul pentru celălalt

"Prietenii fac lucruri drăguţe unul pentru celălalt" - asta e replica din desenele animate la care mă uit acum cu aceeaşi bucurie cu care s-ar uita un copil mic :)

Despre asta este vorba şi în postarea mea de astăzi...despre lucrurile drăguţe pe care le putem face pentru prietenii din ţara-ntreagă, atât pe cei pe care-i cunoaştem cât şi pe care nu.

Adică... decembrie se arată a fi foarte creativ anul acesta. Sunt înconjurată de idei minunate, creative, diverse - toate ca să avem cele mai frumoase sărbători. Vă invit să descoperiţi în rândurile de mai jos alternative pentru bucuria completă (cum zice reclama de la Vodafone - bucuria dăruitului cu bucuria primitului) şi vă mai invit să lăsaţi comentarii cu alte idei descoperite de voi (sau organizate de voi).

ShoeBox - noua descoperire în materie de proiecte de Crăciun (mulţumesc Nadia!) este un proiect în 3 paşi prin care faci o donaţie sub formă de daruri pentru copii. Trebuie să cauţi prin debara o cutie goală pe care apoi să o transformi într-o cutie de cadou. Pui în ea ce vrei tu (poţi cumpăra ceva special pentru asta sau poţi pune ceva ce ai în casă şi care aşteaptă să fie dăruit). Cei de la ShoeBox au şi o listă de recomandări (de

la obiecte de igienă la jucării sau alimente neperisabile) pentru copii de 2-18 ani (cadoul tău va fi direcţionat către un copil care mai mult ca sigur se va bucura de ceea ce pui tu în cutia ta de pantofi). În cutie poţi pune şi o felicitare pe care să-ţi laşi datele de contact având posibilitatea de a ţine legătura cu copilul la care va ajunge cadoul de la tine. După ce ai pus în cutie tot ceea ce vrei (fără a o sigila) trebuie să mergi la locaţiile din oraşul tău unde cei din proiect vor vedea cui se potriveşte cadoul tău (vârstă şi sex). La final vei afla unde a ajuns cadoul de la tine şi sunt convinsă că te vei simţi un fel de Moş Crăciun. Mai multe poţi citi aici: http://shoebox.ro/2011/11/22/start-shoebox-2011/

Secret Santa? Cred că toată lumea ştie ideea. Funcţionează atât în corporaţii cât şi în firme şi ong-uri mici. Toată lumea cumpără câte un cadou (fără să ştie unde va ajunge acesta) apoi prin tragere la sorţi fiecare descoperă cui îi va fi Moş Crăciun. Ideea

variază de la o organizaţie la alta. Dar pe cea de la Elefant.ro o cunoaşteţi? Acest Secret Santa presupune înscrierea în campanie pe site-ul elefant.ro de unde alegi un cadou (ai de ales dintr-o secţiune speciala super ofertantă). Achiţi cadoul ales şi aştepţi mailul de confirmare. Cadoul tău va ajunge la cineva din ţară iar tu vei primi la rândul tău un cadou de la cineva. Ceea ce e şi mai fain este că pentru fiecare cadou achitat în această campanie Elefant.ro şi Salvaţi Copiii donează un cadou unui copil defavorizat. Eu abia aştepă să simt bucuria dăruitului :)

AIDA Buzău are şi ea cadoul ei de Crăciun. Tocmai ce au lansat noul lor proiect "Urban Art - ateliere de artă urbană" pentru elevii de generală şi liceu iar sâmbătă toţi "lucrătorii din atelier" vor face tot felul de decoraţiuni şi cadouri pe care le pot dona unui centru de plasament local. Dacă eşti prin Buzău fă-ţi timp sâmbătă pentru a lua parte la super-atelierul de hand-made "Moş Crăciun sunt EU". Ai ocazia să faci quilling, origami, decoraţiuni din fimo sau cadouri din obiecte reciclabile. Vezi mai multe aici: http://urbanart.initiativedurabile.ro

ONG Open Doors on Christmas (10 şi 11 decembrie, orele 11.00-17.00) este evenimentul prin care ong-urile din Bucureşti (în special) vând tot felul de "chestii deştepte la preţuri mici" în Club Goblin. Orice produs pe care tu îl cumperi înseamnă şi o donaţie - un sprijin financiar pentru ong-ul de la care cumperi. Evenimentul e o idee pusă în "scenă" de AIDA Bucureşti împreună cu Goblin.

Cadoul tău pentru tinerii din Cluburile Impact poate fi un simplu sms la 8822. Nu cred că pot spune ceva mai mult decât spune Tudor Chirilă în spotul de mai jos... poate doar "tu ce faci?"

Sunt o mulţime de idei bune în special în perioada asta. Facebook-ul mă atenţionează zi de zi cu privire la câte o campanie. Şi dacă se mai găsesc cârcotaşi care cred că doar de Crăciun se întâmplă lucruri faine îi invit să arunce un ochi pe proiectele ong-urilor şi grupurilor informale. A fost un an plin-ochi de proiecte pentru copii, tineri, adulţi şi bătrâni. Pentru toate vârstele dar nu încă pentru toată lumea - pentru că e nevoie de toată lumea să se implice ca toată lumea să fie mai bine :D

Şi ca să "dăm dovezi la lume" că se poate vă invit şi pe voi să lăsaţi comentarii cu idei faine pentru Crăciun: fie că e un Secret Santa sau un sprijin pentru un ong care face lucruri bune tot timpul anului. Dacă aveţi şi link-uri ar fi super să le postaţi...poate mai sunt Moşi Crăciuni printre noi...

Despre mine prin presa

Primul meu interviu l-am acordat in liceu iar cel mai recent l-am acordat ieri. Diferenta dintre primele interviuri si ultimele 2 este imensa pentru ca in primele vorbesc cu pasiune despre proiectele sau evenimentele pe care le organizez sau la care particip pe cand in ultimele 2 vorbesc despre mine. Participarea la Gala Premiilor in Educatie a adus un focus ciudat asupra mea. Pentru ca dupa ce articolele au aparut in ziar atata lumea a inceput sa-mi trimita mesaje de incurajare pe contul meu de facebook incat nici nu stiam cata lumea are incredere in mine. Toata atentia asta ma face cumva mai responsabila si

imi da mai mai multa putere pe care sa o pun bine, intr-un buzunar imaginar, si atunci cand voi simti ca nu mai pot sa scot puterea asta din buzunarul amintirilor si sa am capacitatea de a merge mai departe.

Multumesc pentru increderea pe care mi-o acordati, pentru felicitarile pe care le-am primit si pentru ca ma incurajati sa-mi urmez visurile!

Articolul aparut in ziarul Adevarul, editia locala Cluj-Napoca, in data de 16.11.2011, disponibil si aici: 16 noiembrie 2011, 07:52 | Autor: Florina Pop

Sonia-Maria Bercuci, o tânără de 26 de ani din Cluj-Napoca, a câştigat locul al II-lea la Gala Premiilor în Educaţiei ale Fundaţiei „Dinu Patriciu".

„Cuvântul iniţiativă mă defineşte. Sunt idei ce pot fi făcute fără bani. Important e să creadă cineva în tine", spune Sonia-Maria Bercuci, masterand la asistenţă socială şi economie socială, specializare în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Are 26 de ani şi multe lucruri cu care se poate mândri. Are certificat de antreprenor social, brevet de formator în animaţie şi e preşedinte, trainer şi manager de proiect în Asociaţia pentru Iniţiative Durabile-Alternative (AIDA). Asociaţia a înfiinţat-o în urmă cu doi ani şi a pus deja în practică 17 proiecte educative în şcoli din Cluj-Napoca.

Îşi împarte timpul între Cluj, oraşul unde locuieşte şi e masterand, şi Bucureşti, unde îşi face doctoratul la Şcoala Doctorală de Psihologie şi Ştiințele Educației la Universitatea din București. „Este inițiatoarea proiectului «Incubatorul de Economie Socială» la care lucrează alături de opt masteranzi. La finalul proiectului ar urma să fie înființate minimum trei afaceri sociale. Şi-a prezentat proiectul la Târgul Național de Economie Socială de la Timișoara, din mai 2011, iar de atunci lucrează la structura atelierelor de lucru cu organizația «RoPot» și cu un trainer al UBB", afirmă Ana Ghica, director PR al Fundaţiei „Dinu Patriciu".

Premiul, o confirmare

În spatele acestor numeroase activităţi se află o tânără cu multă ambiţie şi iniţiativă, care, deşi e o fire sensibilă, crede în propriile sale forţe şi că multe lucruri se pot face fără bani. Condiţia: trebuie doar să vrei. „La început când făceam voluntariat, nu ştiam că aşa se numeşte. Eram în clasa a IX-a, la Liceul Pedagogic „Spiru Haret“ din Buzău şi făcusem o campanie împotriva florilor de plastic. Susţineam că o floare în ghiveci e mult mai frumoasă. Atunci m-a susţinut mult profesoara mea de franceză, Silághi Daniela, căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot ce sunt eu azi. Ea a crezut în mine şi m-a susţinut", povesteşte Sonia Bercuci.

Apoi a început să facă mărţişoare manual ca să premieze copii buni din şcoală, însă banii din vânzarea felicitărilor şi mărţişoarelor au ajuns la căminul de bătrâni din Buzău, oraşul ei de suflet.

De fiecare dată când merge acasă, la părinţi, se duce în liceul unde a învăţat, şi spre uimirea sa, iniţiativa sa din 2000, de a vinde mărţişoare, a devenit una anuală, iar cu banii strânşi se cumpără lucruri pentru bătrânii uitaţi de familie din azilul oraşului. O bucură aceasta pentru că a reuşit să lase ceva în urmă.

Sonia Bercuci spune că s-a înscris singură pentru că avea nevoie de recunoaştere. „Diploma aceasta mi-a confirmat faptul că ceea ce fac e bine şi ceilalţi apreciază asta. Pentru mine, 2011 a fost un an plin", mărturiseşte studenta.

Sub zodia lui 3

Ea spune că se aştepta să fie în primii zece finalişti ai fundaţiei, însă nu în primii trei. „Erau multe semne că voi lua un premiu. Trei e numărul meu norocos. Sunt al treilea copil, m-am născut în a treia zi a săptămânii, pe ecranul celor de la Fundaţie am fost prezentată a treia. Gala Premiilor în Educaţie a avut loc în a treia zi a săptămânii. În plus, discursul meu începea cu un citat de-al lui Nelson Mandela care se afla pe prima pagină a ziarului scos de către organizatori. Citatul sună astfel: Educaţia e cea mai importantă armă care poate schimba lumea", povesteşte Sonia Bercuci.

Premiul câştigat i-a adus nu numai recunoaşterea dorită, ci şi 5.000 de euro pe care îi va folosi ca să meargă în Africa, ca să-şi facă partea de cercetare în străinătate a lucrării de doctorat, respectiv ca să ajute proiectele asociaţiei.

„Africa e în felul meu de a fi"

Tânăra, care printr-un proiect al AIDA a introdus, pentru prima dată în ţară, conceptul de voluntariat virtual, simte o atracţie inexplicabilă pentru continentul negru, Africa. Îi plac pisicile despre care crede că nu iubesc pe oricine şi adoră să gătească, să inventeze tot felul de mâncăruri. Dacă ar fi să fie un fel de mâncare, crede că i s-ar potrivi „Pui Bombay", deoarece în acesta se regăsesc toate aromele şi deoarece are un pic din Asia şi un pic din Europa.

„Africa e în mine, e în felul meu de a fi. Îmi place tot la acest continent. Câteodată simt că aş fi trăit acolo şi ştiu că voi ajunge la anul, în Africa. Deocamdată, şapte voluntari ai AIDA vor merge ca animatori în Kenya. Acum facem fundraising şi vom încheia un parteneriat cu un ONG din Kenya", explică Sonia.

Spune că vrea să meargă în Africa să fie animator cultural, adică să facă educaţie prin joc şi joacă. „Am fost un copil sărac. Ştiu ce înseamnă să nu ai şi în Africa e mare foamete, acum în secolul al XXI-lea, în timp ce noi aruncăm mâncare. Vreau să ofer un zâmbet copiilor de acolo", adaugă studenta câştigătoare.

Articolul aparut in Sansa Buzoiana, sambata 05.11.2011 disponibil aici:

Cei mai buni dintre cei buni la Gala Premiilor în Educaţie

O buzoiancă, cîştigătoare a premiului doi la "Studentul Anului"

Ea s-a remarcat prin activitatea intelectuală fiind masterand şi doctorand la două din facultăţile de top din ţară, dar şi prin activităţile de voluntariat

articol de: (M.D.)

Cei mai buni oameni din Educaţie au fost premiaţi în cadrul unei ceremonii festive organizate pe 2 noiembrie la Palatului Parlamentului din Capitală. Printre finaliştii şi cîştigătorii acestei ediţii a Galei Premiilor în Educaţie, la categoria "Studentul anului", premiul doi a fost adjudecat de buzoianca Sonia-Maria Bercuci care a reprezentat Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca. La categoria la care a participat Sonia, a concurat alături de alţi 9 studenţi remarcaţi la nivel naţional. În prezent ea urmează un doctorat în Educaţie pentru dezvoltare durabilă în cadrul Şcolii doctorale "Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei", Universitatea din Bucureşti şi este masterand în "Asistenţă Socială şi Economie Socială", la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Studiile sale sînt completate de o diplomă de master în "Comunicare şi Mass-Media" şi este licenţiată în ştiinţele educaţiei la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti. Persoană activă şi pasionată de educaţie şi în special de educaţie pentru dezvoltare durabilă şi educaţie media, de animaţie şi training, buzoianca este implicată şi în activităţi de voluntariat fiind preşedinta Asociaţiei pentru Iniţiative Durabile AIDA. Participarea la Gala Premiilor în Educaţie a fost mai mult un test de confirmare a propriei valori prin care a încercat să demonstreze că îşi poate atinge orice ţel. "Aventura mea la Gala Premiilor în Educaţie a început cu mult timp înaintea înscrierilor în competiţie. A început în momentul în care am realizat că principalul responsabil în educatia mea nu este niciun profesor, ci sînt eu. M-am decis să mă înscriu în competiţie undeva în ianuarie anul acesta pentru că aveam nevoie de o recunoaştere. Şi recunoaşterea asta nu este neapărat pentru alţii, ci este pentru mine", a declarat Sonia Bercuci.

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie a inceput cu mult timp inaintea inscrierilor in competitie. A inceput in momentul in care am realizat ca principalul responsabil in educatia mea nu este niciun profesor ci sunt eu.

M-am decis sa ma inscriu in competitie undeva in ianuarie anul acesta pentru ca aveam o nevoie de recunoastere. Si recunoasterea asta nu este neaparat pentru altii ci este pentru mine. Sa-mi valideze cineva, cumva, pe o grila de standarde ca ceea ce fac e ceea ce cred si eu: investitie in mine si prin mine in comunitate. Si spun asta pentru ca Fundatia "Dinu Patriciu", organizatorul Galei, pune accent nu doar pe situatia scolara ce reiese dintr-un document sau catalog ci si pe experientele de invatare extr

ascolare si pe implicarea in comunitate.

Am aplicat abia in septembrie, in ultima zi, coplesita de multitudinea de sarcini pe care le am de indeplinit in asociatie, la doctorat sau pentru master. Stiam ca voi fi printre finalisti. De fapt, mai bine spus...ma vedeam pe lista. Am avut siguranta ca macar acolo voi ajunge. Si pentru ca daca cineva ma intreba cu ce ma ocup si se astepta la un raspuns relativ scurt eu incepeam sa povestesc (si cei care ma cunosc stiu ce inteleg eu prin a "povesti" :D )

Si am ajuns printre finalisti, lucru care m-a bucurat enorm. Mai era un pas: interviul. Asta mi-am zis ca depindea de mine. Nu m-am pregatit pentru el. Nu stiu de ce. Prea multe emotii (ciudata e pentru mine treaba asta cu emotiile), prea multa nerabdare, o oarecare siguranta (pana am ajuns in Bucuresti) si ...no..erau doar 15 minute. Tot ce am facut am facut cu pasiune si cu initiativa. Nu am cum sa nu stiu ce sa spun in 15 minute. Pacat ca nu m-am tras de manecuta inainte de interviu sa-mi reamintesc ca pentru mine 15 minute e un timp scurt...prea scurt. De cand am raspuns la intrebarile juriului (pe 23 octombrie) fiecare gol de gandire, fiecare drum spre autobuz, fiecare drum spre scoala sau fiecare vizualizare a site-ului galei ma aduce iara si iara la intrebarile din interviu, sau mai bine la raspunsuri. Tot ma gandesc ca intrebarile erau previzibile si ma asteptam la ele. Oare cum as fi raspuns daca m-as fi gandit mai mult la ele (la intrebari) si daca m-as fi gandit catusi de putin la raspunsuri. Imi tot vin replici, scenarii. Nucleul l-am spus dar nuantele...ei nuantele! Daca ar fi fost ele mai accentuate sau daca le-as fi inlocuit cu altele... Dar...ce-a fost spus ramane spus si precum asiaticii pot spune: cuvintele rostite sunt purtate de vant si nu pot fi aduse inapoi.

[Ca tot sunt la discutii despre interviu. Le multumesc aici voluntarilor si angajatilor Fundatiei "Dinu Patriciu" caci de cum am intrat pe usa Facultatii de Istorie m-au facut sa ma simt un fel de vedeta foarte apreciata si toata lumea imi ura succes si ma felicita ca am ajuns in aceasta etapa. Nu imi mai aduc aminte cand (sau daca) m-am mai simtit astfel. Atata apreciere si respect pentru fiecare candidat in competite. Multumesc pentru sentimentele pe care mi le-ati creat si pentru frumoasa experienta!]

Multa vreme dupa afisarea finalistilor nu prea voiam sa ma uit pe site-ul Galei deoarece ma intimidez putin cand vad "competitorii" (si o pun in ghilimele pentru ca nu simt ca sunt intr-o competitie decat cand ma gandesc la mine). Dar acum, spre final, m-am uitat. Ma simt mai valoroasa doar cand ma uit la profilele lor (si stiu ca biografiile acelea sunt doar cateva idei selectate din tot formularul de candidatura). Ma simt valoroasa ca eu am fost selectata o data cu toti acesti studenti ai anului universitar 2010-2011. Nu spun ca sunt mai jos sau mai sus ca cineva. Ci ma gandesc ca sunt printre 9 oameni activi si care si-au luat educatia in "maini" si si-au creat oportunitati. Si pentru asta felicitari colegelor mele de sectiune: Luisa Georgiana Baca, Oana Maria Baloi, Anca Chelariu Raicu, Diana-Adela Ionita, Cristina-Maria Matei, Bianca-Violeta Rusescu, Adriana Corina Stanciu, Lavinia Ioana Udrea!

Un soi de competitie am simtit o vreme pentru premiul de popularitate. Pe site-ul Galei, fiecare finalist putea fi votat de oricine isi facea un cont pe site. Fiecare finalist a avut o mica prezentare a activitatii pe propria pagina. Si voturile au inceput. Si eu am inceput sa ii anunt pe cei interesati de educatie (in orice forma) ca pot vota si daca imi cunosc activitatea si o apreciaza ma pot vota si pe mine. Link-urile au inceput sa circule pe facebook si twitter si m-am simtit in competitie. Imi placea ca eram prima, apoi ieseam din top, apoi reveneam. Asta a fost in prima jumatate a perioadei de vot. In a doua jumatate pierdeam teren la voturi dar castigam in alta parte, moment in care m-am hotarat sa "ies" din competitia asta. Adica sa nu o mai tratez ca atare pentru ca deja castigasem. Putand sa vad cine m-a votat am ramas surprinsa in mod placut. 261 de oameni au avut incredere in mine. Si oricine poate spune ca este putin ca numar de voturi dar pentru mine este un castig enorm. S-a creat o mica miscare in jurul meu si pentru asta ma simt invingatoare. Bogdana a scris pe facebook-ul ei ca merit premiul pentru cel mai bun om, nu pentru cel mai bun student. Mi-au dat lacrimile atunci. Emotia asta e de departe mult mai benefica decat cea cand vezi pe un site ca esti primul. Cristina a publicat biografia mea pe grupul masteratelor de economie sociala. Nici nu am stiut cum sa-i multumesc si o fac astazi aici, pe blog: Multumesc Cristina pentru increderea pe care o investesti in mine. Monika a scris pe peretele ei un mesaj pe care l-am inteles doar in parte fiind in maghiara, dar am inteles ca merit mai mult decat locul 3 pe care-l aveam atunci. Mirko a publicat un frumos comentariu pe pagina mea de pe site-ul Galei. Mama a convins la randul ei multa lume sa intre pe site si sa-mi acorde un vot. Damian a dat vestea mai departe si a adus in felul asta multi oameni pe pagina mea. Comache m-a promovat printre vamaiotii din Stufstock. Simona le-a spus prietenilor ei virtuali despre candidatura mea. Oana m-a votat si a convins multa lume din jurul ei sa ma voteze. Colegii din "Lucratorul de tineret" si-au unit voturile pentru mine iara prietenii din AIDA m-au sustinut zi de zi, online si offline. Oamenii astia si toti cei 261 care m-au votat sunt cel mai frumos premiu. Am castigat deja cel mai important premiu la Gala Premiilor in Educatie 2011!

Multumesc celor care m-au votat (asa cum apar ei pe pagina mea):

Damian D., Catalin Martin, Catalina Tanase, Mariana Modolea, Andreea, Calin, Dudu, Laurentiu Caramete, Orsolya B.F., Florin, Daniela Silaghi, Szigyarto Adrienn, Bazsa Laszlo, Elena, Irina Simulescu, Stefan Marinoiu, Razvan, Adrian Vasnic, Oana Bercuci, Florina Stefan, Valentin Sergasian, Mircea Chelaru, Stefan Comache, Gabriela Iacoban, Ovidiu Popa, Mihail Crisan, Alexandra, Raluca Gaiseanu, Nadia Al-Sagban, Crina, Vali Davi, Andrei Ionescu, Ion Ion, Danut Argintaru, Matei Laurentiu, Angela Grigore, Ale, Camelia Engel, Gabriela Ileana Crisan, Irina, Mihaela Olaru, Cristian Andrei Ionescu, Oana Nastase, Mihai, Alina, Dragan Cristina, Mircea Toma, Laura, Anamaria Bumbar, Andy, Raluca Banu, Mihaela, Catalina, Chira Alexandra, Alexandra Pop, Ponivesc, Sergiu Pop, Oana Chirila, Mariana S, Crina Marina, Radu Ionescu, Sandra Falcescu, Robert Mihaescu, Mihai Stan, Alexandru Cristian, Popescu Maria, Diana Ilie, Reka Demeter, Ioana Marin, Stanca Daniela, Stanca Cosmin, Florin Pop, Kozma Anna, Ana Andronic, Liliana Thiess, Dinulescu Liviu, Stefan Liliana, Calin Dorin, Cosmina Trasca, Anca Mihai, Prutianu Maria, Alexandru Anda Emilia, Doru, Orsolya, Dumitru Alexandra-Georgiana, Anda Pauliescu, Alexandra Ulici, Valentina Dumitrescu, Delia Mihai, Raquel, Crina Marian, Sergiu Popescu, Ana Marton, Cristina Jipo, Maria Loghin, Ungureanu Georgiana, Romulus Chitic, Mihai Ionescu, Tatiana Maria, Bianca Berchez, Dorina D., Alexandru D., A. Bute, Danuta, Vero Afronie, Ariadna, Lukas, Filip, Lucian, Claudia, Simina, Raluk, Caty, Jhon Ciurea, Catalin Mocan, Oigan Nutescu, Kovacs Andras, Mugur Paraschiv, Maria, Radu P, Roxana Muresan, Oana, Anca Alic, Georgiana T, Ramona Nico, Cosmina A., Andreea, Mocanu Mihaela, Raluca Ardelean, Gherasim Andreea, Severin Adrian Tudor, Iaroslav T., Alexandra Gheorghe, Zbarceanu Alina, Stefanita Ababei, Marinescu Mihaita, Laur, Emil, Ioana, Iser Silviu, Iordache, Codan Silvia, Elena, Nita Vasile, Fulea Cristina, Sorina Rosian, Adina Cristea, Alexandra Pode, Dobre Andrei, Computer Science Research, Mirko, Lebada Ovidiu, Vakulovski Carmina, Mihalache Stefan Andrei, Ursu Diana, Dan Corina, Bogdana Radu, Virgil B., Faur Ion, Stefanescu Laura, Chitu Cosmina, Nora Katona, Manu, Demiorga, Catalina A., Ioana M., Mirabela, Andreea Ursachi, Monika Marton, Rafaela Peteanu, Croitoru Lucica, Costea Victor, Petrus Anca, Oana preda, Scutaru Marcel, Zamfir, Consuela, Elisa Leonte, D. Valentina, Ana Fodor, Dumitrache Iuliana, Ina Malanca, Ionica, Gheorghiu Andrei, Irina Botoc, Avornicitei Irina, Domi, Nico Racolta, Moraru Camelia, Loredana Marincas, Cristina Stanca, Ver, Alin Potinche, Almajan, Helici Loredana, Maroti Maricel, Cleo Heroi, Enus Adina, Karla Berdich, Ruxandra Dascalescu, Dragos Gheban, Theodora Mardale, Turlea Diana, Stanea, Mihai Dragos, Valentina Muresan, Andrei S., Troanta Andreea, Gaj Nandor, Marian Raluca, Doina Iliescu, Miruna Taban, Moldovan, Adi.

ps: eu am transcris toate numele pe un caiet si apoi aici. e posibil sa fi scris unul sua mai multe nume gresit si pentru asta imi cer scuze. am scris totusi fiecare nume cu tot respectul!

Asta ma face pe mine CASTIGATOR la Gala Premiilor in Educatie 2011.

Multumesc pentru incredere si apreciere!

you matter in this world!

Obiective pentru 2011

E ultima zi din 2010, un an pentru care trebuie să fiu recunoscătoare Universului :) Nu a fost un an minunat, nu a fost deloc cel mai bun an al meu, dar a fost un an cu multe momente bune, cu multe satisfacţii, cu multe reuşite. Am terminat masteratul "comunicare, societate şi mass-media", am luat dizertaţia cu bine, am fost la un training genial în Porto, Portugalia, am început 2 proiecte minunate în AIDA cu finanţare TIA, am intrat la un al doilea masterat în "economie socială", am fost admisă la doctorat în "ştiinţele educaţiei", am derulat multe proiecte AIDA, am cunoscut mulţi oameni de calitate, am întâlnit persoane de la care am ce învăţa, am cunoscut noi prieteni şi i-am iubit şi mai mult pe cei vechi. Abia aştept să înceapă 2011 şi abia aştept să fac cunoştinţă cu siuaţiile minunate pe care anul nou mi le va da. Abia aştept să dau tot ce pot din mine, să muncesc cât de mult, să iubesc şi mai mult oamenii, lumea şi viaţa şi să-mi construiesc cel mai bun an de până acum!

Am aşteptări foarte mari de la 2011, pe toate planurile, însă cel mai important lucru este că aştept foarte multe de la mine, ca om, ca masterand, ca doctorand, ca trainer, ca manager de proiect, ca preşedinte de asociaţie, ca fiică, ca soră, ca iubită, ca prietenă şi de ce nu, ca stăpână a pisicii mele, Lu. Mi-am fixat multe obiective pentru 2011 în minte însă 10 dintre ele m-am gândit să le împărtăşesc cu voi.
1. Să fiu un trainer mai bun, mai activ. În 2011 vreau să termin de structurat 2 cursuri, îmi doresc să învăţ mai multe despre orice, mai multe metode de lucru şi să organizez mai multe cursuri.
2. Să fiu un speaker bun, bine documentat şi totuşi natural. Cei care mă cunoaşteţi ştiţi deja că îmi doresc să fiu un speaker bun, carismatic, bine pregătit care să inspire alţi oameni. Îmi doresc asta, când vorebesc mă simt în largul meu (toată lumea ştie asta...că doar vorbesc foarte mult :D). Îmi doresc în 2011 să fac din asta o prioritate întrucât nu a fost niciodată până acum.
3. Să fac mai multă cercetare. Abia aşteptam să intru la doctorat să pot cerceta domeniile mele de interes în sfera educaţiei. Din octombrie 2010 am reuşit să intru în "comunitate" :) şi în 2011 abia aştept să pun în aplicare toate propunerile de cercetare stabilite. Din punctul ăsta de vedere va fi un an greu, plin, deci...plin de satisfacţii!

4. Să public cele 2 cărţi aflate în lucru acum. Două cărţi dragi mie, una este în domeniul educaţie, alta în al organizaţiilor nonguvernamentale. Promit că voi spune mai multe când voi avea nişte info :D Şi...în aceşaşi obiectiv ar intra să lansez "lansarea de carte" pentru EcoEducaţia de anul trecut.
5. Să mă formez mai mult în Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă. Asta este aria mea de cercetare pentru doctorat şi pentru viaţă în general. Abia aştept să citesc, să descopăr, să merg la training-uri, să caut organizaţii. Sunt însetată de cunoaştere în domeniul ăsta!
6. Să călătoresc mai mult. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, obiceiuri, locuri. Vreau să fiu mai mult decât un turist...vreau să fiu un călător şi abia aştept să văd pe ce meleaguri mă va duce 2011, respectându-mi promisiunea că în fiecare an din viaţa mea voi ieşi din ţară.

7. Să am mai multe proiecte în AIDA. Până acum am fost cea responsabilă de ideile de proiect în AIDA însă abia aştept să văd ce vor născoci colegii mei. Abia aştept să lansăm EcoSystem, să facem Mediateca 2, Forumul pentru voluntariat în Bucureşti şi multe altele (le ţinem ascunse până la momentul potrivit) :)
8. Să gătesc mai mult şi mai diversificat. Cei care mi-au gustat mâncarea sau care mă cunosc ştiu că-mi place foarte mult să gătesc. Ei bine, spre finalul lui 2010 m-am plafonat puţin la capitolul ăsta, dar abia aştept să fac tot minuni în bucătărie!

9. Să citesc mai mult. În ultimul am am citit foarte multe cărţi, însă prea puţine din beletristică. m-am înconjurat cu cărţi din diferite domenii ştiinţifice şi mi s-a făcut dor de poveşti, de idei, de cărţi! Îmi doresc să citesc mai mult, să găsesc timpul necesar să mă închid în universul fiecărei cărţi.
10. Să fiu mai aproape de visul "AFRICA" sau chiar să ajung acolo. "Africa" e un subiect important pentru mine. Face parte din mine chiar dacă nu am fost acolo (în viaţa asta). Îmi doresc să cunosc totul despre lumea asta, despre oamenii ei frumoşi, despre problemele ei, despre fericirile ei şi vreau să fiu şi eu una dintre ele. De aici..sau de acolo. 2011 va fi şi mai "Africa"!
...e timpul să merg să sărbătoresc noul an, cu noile obiective... HAPPY NEW YEAR!!!!!!

Eco Atelierul lui Mos Craciun nr. 2

Well...am terminat si nr. 2 din Eco Atelierul lui Mos Craciun. E mai putin eco decat anul trecut si nu din cine stie ce ratiuni ci doar din lipsa de timp si documentare, dar cu la fel de multa emotie pentru Craciun. Sa aveti un Craciun frumos si o saptamana la fel de frumoasa, alaturi de oamenii pe care-i iubiti.
Enjoy!

Open publication - Free publishing - More romania

5 Octombrie - Ziua Educatiei

Iubesc Educatia si tot ce tine de ea! E o iubire sincera din care ambii parteneri au de castigat o noua lume! Vin dintr-o familie unde bunica si-a dorit sa devina invatatoare si ne-a transmis anumite valori despre educatie. Mama este profesor, matusa mea educatoare. Joaca copilariei de-a scoala nu era doar o joaca pentru mine...imi placea mult! Inainte sa moara, bunicul meu si-a dorit sa ma vada admisa la Liceul Pedagogic ("Spiru Haret" Buzau), asa voi avea o meserie si o sa imi pot castiga existenta singura :) Am intrat insa el murise cu o luna inainte...sunt convinsa ca stia oricum si ca intr-o anumita masura m-a si ajutat sa fiu eleva a Liceului unde deja imi petrecusem 8 ani din viata.

Prima facultate la care am vrut vreodata sa dau a fost Pedagogie...ii spuneam ca stiu exact ce vreau profesoarei mele de pedagogie care era si consilier scolar si la cabinetul careia mergeam si eu. Eram in clasa a 10 a. In ultimul an de liceu incepusem sa ma pregatesc intens pentru facultate. Invatam filosofie si sociologie pentru ca intentionam sa dau admitere la SNSPA, la comunicare si la UB la Asistenta sociala.

Dupa BAC am luat drumul capitalei (desi era ultimul loc din tara in care eu voiam sa-mi fac studiile). In Bucuresti m-au asteptat Alina (sysu) si Mihai, prietenul ei. Cum ea lucra, Mihai m-a purtat pe la toate facultatile pe care le aveam eu pe lista sa imi fac o parere si sa ma inscriu. M-a dus inclusiv la o sala de net (de mai multe ori :)) ca sa vad situatia inscrierilor. Acela a fost momentul in care m-am decis sa candidez si la Pedagogie la UB, tinand cont ca aveam un dosar in plus. Mihai m-a atentionat ca se da examen si ca eu nu luasem in calcul inscrierea acolo. Eram convinsa oricum ca eu pot da un examen la pedagogie...pentru ca imi placea. Am avut increderea ca pot! Am dat multe examene vara aia, mai ales ca "pe vremea mea" nu erau concursuri de dosare ci examene de admitere. Am luat luat la mai multe facultati insa ceva din mine m-a facut sa raman la Pedagogie, desi eram printre ultimele persoane admise la buget. Am intrat si am ramas. Si bine am facut! Este un lucru pentru care multumesc universului ca a aliniat oportunitatile in asa fel incat eu sa fiu studenta a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.

La inceputul facultatii am observat si o tendinta ce-mi displacea enorm! Aceea de a eticheta studentii specializarii Pedagogie. Pentru ceilalti studenti ai facultatii eram aceia mai slabi, specializarea mai putin importanta. Pentru prieteni, fosti colegi de liceu si tot felul de cunoscuti care te intrebau "tu la ce facultate esti" era cam acelasi lucru "aa...adica te faci profesor?!" (urmat fie de priviri ce inspirau mila fata de mine pedagogul, fie de rasete abtinute sau nu). Devenea frustrant si am realizat ca nu doar pentru mine ci si pentru alti colegi de-ai mei. In tot felul de contexte de tipul: iesiri cu prietenii, iesiri in cafenele, diverse localuri, diverse activitati incepusem sa ne identificam ca studenti la psihologie (oricum faceam destula). Lumea nu prea intelegea ce este exact pedagogia si noi nu prea aveam chef si rabdare sa explicam pentru a o mia oara ca pedagogia nu inseamna doar a fi profesor si ca oricum nu e nimic plictisitor in asta. Insa dupa 4 ani de pedagogie ador sa spun ca sunt licentiata in pedagogie si sa fiu intrebata daca vreau sa fiu profesor si sa mi se ofere o oportunitate sa spun chiar si 2-3 cuvinte despre pedagogie. Si da, vreau sa fiu profesor, numai ca intrebarea "ce vrei sa faci cu facultatea asta?" sau "ce vrei sa te faci?" e deja putin banala pentru ca vreau sa "ma fac" multe! (asa cum si Alexuta ma intrebase candva)

Vreau sa scriu carti (nu stiu daca asta ma face neaparat un scriitor), sa fiu un profesor inovativ care va invata zi de zi alaturi de elevii si studentii sai, vreau sa fiu un bun manager de proiect (sa-mi dezvolt cariera in ONG), sa fiu un trainer bun si un speaker la fel de bun. Vreau sa investesc in educatie, in a mea si a altor persoane. Pentru ca e ceea ce iubesc sa fac si pentru ca asta va insemna ca nu voi munci nicio zi din viata mea, ci voi face doar ce-mi place :)

La admiterea la masteratul de "Comunicare, societate si mass-media" de la UBB Cluj am fost intrebata de ce un masterat in comunicare si de ce un masterat la Cluj. Era un raspuns firec pentru mine: "masterul acesta este doar un ocol pe care eu il fac in formarea mea. am nevoie de competentele pe care mi le poate dezvolta acest master pentru cariera in ong pe care mi-o doresc insa imediat dupa finalizarea lui doresc sa devin doctorand in stiintele educatiei". Si am ajuns! Incepand de luna asta sunt doctorand in Stiintele Educatiei, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Insa investitia mea in educatie nu se opreste mai mult. Am riscat si m-am aventurat la inca un program de masterat "Asistenta sociala si Economie sociala", master care m-a cucerit iremediabil. Ma simt pregatita si pentru masterat si pentru doctorat, mai ales ca nu stiu cum de functioneaza legea atractiei atat de bine in cazul meu si am reusit sa-mi adun pasiunile in absolut tot ceea ce fac. Licenta am facut-o dintr-o combinatie de 2 mari pasiuni: educatie si ecologie (a rezultat "Programe de educatie pentru ecologie, protectia mediului si dezvoltare durabila" si apoi cartea EcoEducatia - in curand prezentata si aici :D ). Dizertatia am pliat-o pe o alta mare pasiune: ong (si a rezultat "Imagine si comunicare in organizatiile non-guvernamentale din Romania"). Masteratul nou aduce asistenta sociala (un teren pe care nu l-am uitat de cand am dat acel examen de admitere in 2004) si mai ales economia sociala care implica foarte mult sectorul nonguvernamental. Doctoratul: "Formarea formatorilor din perspectiva educatiei pentru dezvoltare durabila". Ce poate fi mai frumos de atat? Educatie, ONG, ecologie, dezvoltare durabila, toate in planul meu de invatamant! Si toate regasite in AIDA! Din acest punct de vedere sunt cel mai bogat om!

Educatia este importanta pentru mine. Ziua asta a fost importanta pentru mine: Ziua Educatiei. Si nu am cum sa ma gandesc la Ziua Internationala a Educatiei fara a-i aminti pe profesorii care mi-au dat un sens, o incurajare, o nota mica pentru a-mi demonstra ca pot mai mult...

Primul profesor care m-a incurajat si a vazut potentialul din mine si care este un model de educator este fara nicio indoiala doamna Maria Vasilescu, profesoara mea de geografie. Am avut marele noroc sa-mi fie profesoara din clasa a 6 a si pana in ultimul an de liceu. Si ce stiu de la dansa nu este doar geografie (am caietul din clasa a 12 a aici, la Cluj! Il port mereu cu mine pentru a ma adiuce cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie!). Dansa m-a invatat sa fiu responsabila, sa-mi asum riscuri si sa ma desprind de manual si sa invat cu totul altfel. Ce de note mici am avut la geografie, ce de harti insemnate si cate nopti de invatat nebun! Insa spre final notele de 10 veneau de la sine..inclusiv cel de la BAC. Ce bucurie imensa am avut cand am reintalnit-o vara aceasta pe strada. Imi dadeau lacrimile! Multumesc Doamna profesor!

Un alt profesor important pentru mine a fost Domnul Vladescu, domnul diriginte din liceu ,unul dintre cei 4 :) Dansul m-a invatat ce e empatia. Nu psihologia era materia dansului cea mai importanta ci umanitatea! Domnului Vladescu ii datorez mii de multumiri pentru discutiile si incurajarile dincolo de ore, pentru momentele de sinceritate si pentru momentele in care am invatat ca oricine poate face greseli.

Domnisoara Ene Carmen, unul dintre cei 4 profesori diriginti m-a invatat ca visele pot fi realizate si ca este foarte important sa stii cine vrei sa ajungi. Dansa m-a incurajat sa imi explorez capacitatile si sa muncesc cat de mult pot.

Doamna Daniela Silaghi este profesorul meu de suflet. Dansa m-a invatat sa creez in franceza nu doar sa vorbesc in franceza. Dana Silaghi a vazut copilul din mine si adultul ce pot fi. Mi-a oferit oportunitatea primului job: timp de calitate cu Maruta :) si ocazia unei vizite sigure de fiecare data cand ajung in Buzau, ca unui prieten bun si vechi pe care-l respecti precum un parinte spiritual. Datorita doamnei Silaghi am ajuns sa fac voluntariat! Dansa a venit cu un bagaj de incredere si cu o idee si asta este tot ce a fost nevoie pentru ca eu astazi sa fiu in cel de-al 10-lea an de voluntariat. Sunt convinsa ca daca Dana Silaghi nu ar fi aparut in viata mea eu nu as fi fost astazi nici macar jumate din pasiunile mele, pentru ca dansa m-a ajutat sa mi le descopar la timp! Va multumesc doamna Dana Silaghi si abia astept sa ajung acasa, la Buzau sa va fac o vizita cu o multumire pe viu si cu o imbratisare reala.

Ma consider un om norocos. Contextul nu a fost mereu de partea mea si am trecut prin multe incercari insa am avut sansa de a-i cunoaste pe cei mai buni profesori din tara, toti adunati de universul asta pentru ca eu sa iau ce e mai bun din fiecare. Am avut multi profesori de la care am invatat doar un "asa nu" si multi profesori la care imi doream sa pot face cumva sa ma teleportez in cursul urmator. Dar sunt acesti oameni minunati carora le multumesc astazi si nu stiu daca vor ajunge sa citeasca ceea ce scriu eu acum desi mi-ar placea enorm si ma inclin in fata lor!

In facultate am intalnit inca 3 educatori pe care ii apreciez enorm: Doamna Catalina Ulrich, coordonatorul lucrarii mele de licenta, o profesoara extraordinara ce m-a incurajat mereu si care a fost acolo mereu.

Doamnei Lavinia Barlogeanu ii datorez multumiri pentru ca m-a facut sa am incredere in mine, pentru ca mi-a fost psiholog, prieten, mama si profesor. Ii multumesc dansei pentru ca m-a ajutat sa privesc dincolo de cuvinte si dincolo de imagini si impresii. Ma inclin cu respect in fata acestei doamne.

Domnul Romita Iucu, coordonatorul meu de doctorat, este profesorul care m-a inspirat mereu in ceea ce priveste educatia si stiintele ei. Dansul mi-a aratat valoarea inovatiei, a creatiei si a deciziei si responsabilitatea educatorului. Am invatat ca nu e atat de usor precum pare pentru ca daca ar fi usor ar fi si o problema.

Da, am avut noroc. Chiar daca in clasele 1-3 doamna invatatoare ma speria teribil (in special cand lua decizia sa ne pedepseasca fizic pe toti pentru greseala unui - ca sa fim o echipa) si ne certa tot timpul, viata mi-a adus apoi mentori, prieteni si parinti in acesti educatori minunati. Va multumesc doamnelor si domnilor profesori si imi doresc ca fiecare elev si student sa aiba norocul meu!

Un mar rosu - AIDA from Initiative Durabile on Vimeo.

5 octombrie...Ziua Educatiei...
Imaginea zilei de azi:

ARTe numarul 4

Revista Asociatiei pentru Initiative durabile - Alternative a ajuns la numarul 4, primul din acest an.
Bucura-te de cuvvintele culese de noi pentru tine. Citeste ARTe!



Lasa-ne un comment despre ARTe! Parerea ta este foarte importanta pentru noi, membrii echipei AIDA. Ajuta-ne sa fim mai buni in fiecare luna!

AIDA recruteaza la inceput de an!

Alatura-te echipei noastre!

Apel Voluntari It Ian 2010

View more presentations from Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative.

ARTe a ajuns la nr. 3

Revista electronica de arte si culturi a Asociatiei pentru Initiative Durabile - Alternative [ AIDA ] a ajuns la cel de-al 3-lea numar.

Mai jos sunt câteva din titlurile pe care acest număr vi le pune la dispoziţie:

• Fantastica „Simfonie Fantastică”, un spectacol modern în coregrafia lui Gigi Căciuleanu şi mesajul muzical transmis publicului;
• Interviu cu fotograful Mihai Fischer, cunoscut pentru fotografia still life conceptuală;
  Festivalul Naţional de Teatru al deţinuţilor EXIT, interviu cu regizorul piesei „Haina de om” reprezentată de deţinuţi ai Penitenciarului Iaşi.
• Arta contemporană românească încotro? Un articol despre ce înseamnă să fii artist şi spectator în zilele noastre.
• Interviu cu Remus Cernea despre importanţa promovării culturii în rândul tinerilor din România.

Revista poate fi rasfoita mai jos sau accesand urmatoarele site-uri:
http://www.initiativedurabile.ro/ pentru formatul PDF sau http://issuu.com/aida_arte/docs/no3 pentru formatul ISSUU/PDF

Enjoy it!

FELICITARI HAND-MADE - AIDA

AIDA, Asociaţia pentru Iniţiative Durabile – Alternative a pregătit anul acesta câteva felicitări hand-made. Dacă îţi doreşti şi tu să ne sprijini, cumpără o felicitare de la noi!

Ţi-o putem trimite prin poştă sau putem să o trimitem noi în locul tău, cui vrei tu, cu textul tău, din partea ta! Preţul unei felicitări este de 4 lei şi include un plic, roşu sau verde – la alegere. Expedierea prin poştă costa 2 lei, plata la primirea comenzii.
Pentru comenzi scrie un mail la office@initiativedurabile.ro

Sprijină şi TU un ong, sprijină AIDA!

ECO ATELIERUL LUI MOS CRACIUN

AIDA, Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative lanseaza "Eco Atelierul lui Mos Craciun", o revista de Craciun pentru toti copiii, de toate varstele. "Eco Atelierul" povesteste in paginile ei despre ce inseamna un Craciun eco, despre cum pot face propriile decoratiuni, despre ce cadouri prietenoase cu natura pot darui, despre ce retete de dulciuri pot gati, despre ce filme pot vedea in perioada sarbatorilor de iarna si despre ce carti pot citi de craciun.

"Eco Atelierul lui Mos Craciun" este cadoul pe care nostru, al echipei AIDA, pentru fiecare dintre voi!



Craciun fericit si sarbatori linistite si armonioase!

NOUL LOGO AIDA

”AIDA te provoaca la CREATIVITATE” a ajuns la final, iar Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative are un nou logo:

Ne bucuram ca avem un astfel de logo, cu asa o idee la baza si cu detalii bine gandite!

Urmariti proiectele AIDA pe site-ul nostru www.initiativedurabile.ro si pe blog: initiativedurabile.wordpress.com

Fiti pe faza pentru a prinde schimbarea AIDA!

AIDA te provoaca la CREATIVITATE

AIDA te provoaca la CREATIVITATE! Implica-te si poti fi castigator! Detalii in prezentarea de mai jos:

Invitatie Concurs Aida

View more presentations from Asociatia pentru Initiative Durabile - Alternative.