Singurul om din viata mea cu care nu m-am certat niciodata si
nu a trebuit sa ne „reparam” prietenia construita pe un alt fel de set de
valori este Teo, buna mea prietena Teo. Ne cunoastem din toamna lui 2004 si in
cei 4 ani de facultate ne-am vazut aproape zi de zi. Ulterior ne-am vazut prin
diferite orase sau prin gara, intre trenuri. Asta imi lipseste cel mai mult de
la anii aia minunati: oamenii dragi pe care i-am cunoscut, pe care ii voi iubi
toata viata si pe care facultatea sau universitatea i-a adus impreuna, poate
pentru singura data: Teo, Sonia, Vali, Soso, Ralu, Raluca, Simina.
Imi lipseste Teo,
nervozitatea cu care se auto-motiveaza si ma motiva pe mine si calmul si tactul
cu care ma trata pe mine ca prietena. Imi lipseste sinceritatea ei si rabdarea
enorma. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca e printre putinii oameni care mi-au
fost alaturi in cele mai urate si triste momente din viata mea, la fel cum a
fost si la cele mai fericite. Si nicio clipa nu s-a gandit sa fie in alta
parte.
Imi lipseste Sonia
cu care timpul nu e niciodata de ajuns. Imi lipsesc limbajele noastre diferite
si cele comune. Imi lipseste modul ei de a vorbi si imi lipsesc diminetile
tarzii la suc, cafele, povesti si planuri. Imi lipseste curajul cu care isi
asuma orice situatie si sinceritatea si entuziasmul cu care imi spune asta.
Imi lipseste incapatanarea lui Vali si modul lui de a intelege viata asta ca pe ceva ce nu trebuie
deloc complicat. Imi lipsesc discutiile inteligente si cele neinteligente. Imi
lipseste incapatanarea cu care incearca sa te convinga sa stai la
aer...oriunde: pe banca, in parc, pe strada, pe un balcon.
Imi lipseste Soso
cu incurajarile ei si cu misterul ei constant. Imi lipsesc discutiile si timpul
impreuna care mereu o sa cred ca a fost prea putin.
Imi lipseste Ralu,
buna si vechea mea prietena, Ralu. Nu stiu daca sunt prea multe zile in care sa
nu ma gandesc la ea. Cand ma gandesc la credinta si incredere inevitabil ma
gandesc la ea. Cand citesc o carte buna – ma gandesc la ea. Cand ascult sau
citesc textele lui Dan Puric ma gandesc la ea. Cand ma gandesc la „acasa” mereu
ma gandesc la prietena mea draga. Cand ma gandesc la educatie de calitate mereu
ma gandesc si la ea si cel mai important: cand ma gandesc la familia ca
valoare, ma gandesc la ea si la familia ei!
Imi lipseste Raluca,
prietena mea ca o pisica pe care timpul si km au indepartat-o de mine cumva,
dar care niciodata nu cred ca va reusi sa ne desparta. Mi-e dor de proiectele
facute impreuna, de cartofii prajiti, de povestile de pe banca, de zilele din
camin, de povestile din bucataria ei, de pauzele enorme de la scoala, de
planurile de viitor, de lucrurile inexplicabile pe care le gandeam impreuna.
Imi lipseste Simina
pe o cunosc din 2001 si care in atatia ani de prietenie mi-a daruit ascultare,
povesti, intelegere, ajutor, admiratie, incredere. Mi-e dor de lucrurile de
neinteles facute de una sau de cealalta si mi-e dor si de momentele in care
incercam sa le intelegem. Mi-e dor de mers impreuna spre casa sau de povestit
despre valori si despre viata – asa, filosofic sau uman.
Imi lipsesc oamenii
maturi, intelepti care inteleg ca o prietenie se construieste, se repara atunci
cand este nevoie, care inteleg ca o prietenie cere sacrificii, toleranta,
ascultate, iubire, incredere si ajutor – toate de ambele parti. Imi lipsesc
oamenii cu respect pentru prietenie! Si cu cat intalnesc mai mult oameni care
pleaca de langa tine din cauza lucrurilor nespuse, din cauza unei singure
discutii, din cauza unui telefon sau a distantei fizice, cu atat regret mai
tare ca timpul trece si nu imi vizitez prietenii suficient de des.
Daca as alege sa ma mut in alta parte decat Cluj atunci
singurul loc de pe Pamant ar fi acela in care as sta cu dragii mei prieteni. Nu
regret nicio clipa mutarea mea la Cluj, este cel mai bun lucru care mi se putea
intampla la vremea respectiva. Regret doar ca nu am putut sa iau cu mine
oamenii astia dragi. Distanta insa a avut efectul timpului asupra vinului.
Timpul si distanta mi-au aratat diferenta dintre prieteni si acei calatori prin
viata mea.
Mi-e dor de voi si mi-e dor ca lumea in care traim sa se
bazeze pe valori printre care si respectul pentru prietenie si lupta pentru o
prietenie reala!
