Sugata Mitra: The child-driven education | Video on TED.com
sâmbătă, octombrie 09, 2010
Precious Illusions
vineri, octombrie 08, 2010
joi, octombrie 07, 2010
miercuri, octombrie 06, 2010
home
Azi a fost o zi scurta in care nu prea s-a intamplat nimic. Mi-a lipsit pofta de lucru insa mi a fost o zi de pauza destul de bine venita. Si acum e timpul sa-mi onorez pofta de dulce... fac gogosi la 10 seara :))marți, octombrie 05, 2010
5 Octombrie - Ziua Educatiei
Iubesc Educatia si tot ce tine de ea! E o iubire sincera din care ambii parteneri au de castigat o noua lume! Vin dintr-o familie unde bunica si-a dorit sa devina invatatoare si ne-a transmis anumite valori despre educatie. Mama este profesor, matusa mea educatoare. Joaca copilariei de-a scoala nu era doar o joaca pentru mine...imi placea mult! Inainte sa moara, bunicul meu si-a dorit sa ma vada admisa la Liceul Pedagogic ("Spiru Haret" Buzau), asa voi avea o meserie si o sa imi pot castiga existenta singura :) Am intrat insa el murise cu o luna inainte...sunt convinsa ca stia oricum si ca intr-o anumita masura m-a si ajutat sa fiu eleva a Liceului unde deja imi petrecusem 8 ani din viata.
Prima facultate la care am vrut vreodata sa dau a fost Pedagogie...ii spuneam ca stiu exact ce vreau profesoarei mele de pedagogie care era si consilier scolar si la cabinetul careia mergeam si eu. Eram in clasa a 10 a. In ultimul an de liceu incepusem sa ma pregatesc intens pentru facultate. Invatam filosofie si sociologie pentru ca intentionam sa dau admitere la SNSPA, la comunicare si la UB la Asistenta sociala.
Dupa BAC am luat drumul capitalei (desi era ultimul loc din tara in care eu voiam sa-mi fac studiile). In Bucuresti m-au asteptat Alina (sysu) si Mihai, prietenul ei. Cum ea lucra, Mihai m-a purtat pe la toate facultatile pe care le aveam eu pe lista sa imi fac o parere si sa ma inscriu. M-a dus inclusiv la o sala de net (de mai multe ori :)) ca sa vad situatia inscrierilor. Acela a fost momentul in care m-am decis sa candidez si la Pedagogie la UB, tinand cont ca aveam un dosar in plus. Mihai m-a atentionat ca se da examen si ca eu nu luasem in calcul inscrierea acolo. Eram convinsa oricum ca eu pot da un examen la pedagogie...pentru ca imi placea. Am avut increderea ca pot! Am dat multe examene vara aia, mai ales ca "pe vremea mea" nu erau concursuri de dosare ci examene de admitere. Am luat luat la mai multe facultati insa ceva din mine m-a facut sa raman la Pedagogie, desi eram printre ultimele persoane admise la buget. Am intrat si am ramas. Si bine am facut! Este un lucru pentru care multumesc universului ca a aliniat oportunitatile in asa fel incat eu sa fiu studenta a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.
La inceputul facultatii am observat si o tendinta ce-mi displacea enorm! Aceea de a eticheta studentii specializarii Pedagogie. Pentru ceilalti studenti ai facultatii eram aceia mai slabi, specializarea mai putin importanta. Pentru prieteni, fosti colegi de liceu si tot felul de cunoscuti care te intrebau "tu la ce facultate esti" era cam acelasi lucru "aa...adica te faci profesor?!" (urmat fie de priviri ce inspirau mila fata de mine pedagogul, fie de rasete abtinute sau nu). Devenea frustrant si am realizat ca nu doar pentru mine ci si pentru alti colegi de-ai mei. In tot felul de contexte de tipul: iesiri cu prietenii, iesiri in cafenele, diverse localuri, diverse activitati incepusem sa ne identificam ca studenti la psihologie (oricum faceam destula). Lumea nu prea intelegea ce este exact pedagogia si noi nu prea aveam chef si rabdare sa explicam pentru a o mia oara ca pedagogia nu inseamna doar a fi profesor si ca oricum nu e nimic plictisitor in asta. Insa dupa 4 ani de pedagogie ador sa spun ca sunt licentiata in pedagogie si sa fiu intrebata daca vreau sa fiu profesor si sa mi se ofere o oportunitate sa spun chiar si 2-3 cuvinte despre pedagogie. Si da, vreau sa fiu profesor, numai ca intrebarea "ce vrei sa faci cu facultatea asta?" sau "ce vrei sa te faci?" e deja putin banala pentru ca vreau sa "ma fac" multe! (asa cum si Alexuta ma intrebase candva)
Vreau sa scriu carti (nu stiu daca asta ma face neaparat un scriitor), sa fiu un profesor inovativ care va invata zi de zi alaturi de elevii si studentii sai, vreau sa fiu un bun manager de proiect (sa-mi dezvolt cariera in ONG), sa fiu un trainer bun si un speaker la fel de bun. Vreau sa investesc in educatie, in a mea si a altor persoane. Pentru ca e ceea ce iubesc sa fac si pentru ca asta va insemna ca nu voi munci nicio zi din viata mea, ci voi face doar ce-mi place :)
La admiterea la masteratul de "Comunicare, societate si mass-media" de la UBB Cluj am fost intrebata de ce un masterat in comunicare si de ce un masterat la Cluj. Era un raspuns firec pentru mine: "masterul acesta este doar un ocol pe care eu il fac in formarea mea. am nevoie de competentele pe care mi le poate dezvolta acest master pentru cariera in ong pe care mi-o doresc insa imediat dupa finalizarea lui doresc sa devin doctorand in stiintele educatiei". Si am ajuns! Incepand de luna asta sunt doctorand in Stiintele Educatiei, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Insa investitia mea in educatie nu se opreste mai mult. Am riscat si m-am aventurat la inca un program de masterat "Asistenta sociala si Economie sociala", master care m-a cucerit iremediabil. Ma simt pregatita si pentru masterat si pentru doctorat, mai ales ca nu stiu cum de functioneaza legea atractiei atat de bine in cazul meu si am reusit sa-mi adun pasiunile in absolut tot ceea ce fac. Licenta am facut-o dintr-o combinatie de 2 mari pasiuni: educatie si ecologie (a rezultat "Programe de educatie pentru ecologie, protectia mediului si dezvoltare durabila" si apoi cartea EcoEducatia - in curand prezentata si aici :D ). Dizertatia am pliat-o pe o alta mare pasiune: ong (si a rezultat "Imagine si comunicare in organizatiile non-guvernamentale din Romania"). Masteratul nou aduce asistenta sociala (un teren pe care nu l-am uitat de cand am dat acel examen de admitere in 2004) si mai ales economia sociala care implica foarte mult sectorul nonguvernamental. Doctoratul: "Formarea formatorilor din perspectiva educatiei pentru dezvoltare durabila". Ce poate fi mai frumos de atat? Educatie, ONG, ecologie, dezvoltare durabila, toate in planul meu de invatamant! Si toate regasite in AIDA! Din acest punct de vedere sunt cel mai bogat om!
Educatia este importanta pentru mine. Ziua asta a fost importanta pentru mine: Ziua Educatiei. Si nu am cum sa ma gandesc la Ziua Internationala a Educatiei fara a-i aminti pe profesorii care mi-au dat un sens, o incurajare, o nota mica pentru a-mi demonstra ca pot mai mult...
Primul profesor care m-a incurajat si a vazut potentialul din mine si care este un model de educator este fara nicio indoiala doamna Maria Vasilescu, profesoara mea de geografie. Am avut marele noroc sa-mi fie profesoara din clasa a 6 a si pana in ultimul an de liceu. Si ce stiu de la dansa nu este doar geografie (am caietul din clasa a 12 a aici, la Cluj! Il port mereu cu mine pentru a ma adiuce cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie!). Dansa m-a invatat sa fiu responsabila, sa-mi asum riscuri si sa ma desprind de manual si sa invat cu totul altfel. Ce de note mici am avut la geografie, ce de harti insemnate si cate nopti de invatat nebun! Insa spre final notele de 10 veneau de la sine..inclusiv cel de la BAC. Ce bucurie imensa am avut cand am reintalnit-o vara aceasta pe strada. Imi dadeau lacrimile! Multumesc Doamna profesor!
Un alt profesor important pentru mine a fost Domnul Vladescu, domnul diriginte din liceu ,unul dintre cei 4 :) Dansul m-a invatat ce e empatia. Nu psihologia era materia dansului cea mai importanta ci umanitatea! Domnului Vladescu ii datorez mii de multumiri pentru discutiile si incurajarile dincolo de ore, pentru momentele de sinceritate si pentru momentele in care am invatat ca oricine poate face greseli.
Domnisoara Ene Carmen, unul dintre cei 4 profesori diriginti m-a invatat ca visele pot fi realizate si ca este foarte important sa stii cine vrei sa ajungi. Dansa m-a incurajat sa imi explorez capacitatile si sa muncesc cat de mult pot.
Doamna Daniela Silaghi este profesorul meu de suflet. Dansa m-a invatat sa creez in franceza nu doar sa vorbesc in franceza. Dana Silaghi a vazut copilul din mine si adultul ce pot fi. Mi-a oferit oportunitatea primului job: timp de calitate cu Maruta :) si ocazia unei vizite sigure de fiecare data cand ajung in Buzau, ca unui prieten bun si vechi pe care-l respecti precum un parinte spiritual. Datorita doamnei Silaghi am ajuns sa fac voluntariat! Dansa a venit cu un bagaj de incredere si cu o idee si asta este tot ce a fost nevoie pentru ca eu astazi sa fiu in cel de-al 10-lea an de voluntariat. Sunt convinsa ca daca Dana Silaghi nu ar fi aparut in viata mea eu nu as fi fost astazi nici macar jumate din pasiunile mele, pentru ca dansa m-a ajutat sa mi le descopar la timp! Va multumesc doamna Dana Silaghi si abia astept sa ajung acasa, la Buzau sa va fac o vizita cu o multumire pe viu si cu o imbratisare reala.
Ma consider un om norocos. Contextul nu a fost mereu de partea mea si am trecut prin multe incercari insa am avut sansa de a-i cunoaste pe cei mai buni profesori din tara, toti adunati de universul asta pentru ca eu sa iau ce e mai bun din fiecare. Am avut multi profesori de la care am invatat doar un "asa nu" si multi profesori la care imi doream sa pot face cumva sa ma teleportez in cursul urmator. Dar sunt acesti oameni minunati carora le multumesc astazi si nu stiu daca vor ajunge sa citeasca ceea ce scriu eu acum desi mi-ar placea enorm si ma inclin in fata lor!
In facultate am intalnit inca 3 educatori pe care ii apreciez enorm: Doamna Catalina Ulrich, coordonatorul lucrarii mele de licenta, o profesoara extraordinara ce m-a incurajat mereu si care a fost acolo mereu.
Doamnei Lavinia Barlogeanu ii datorez multumiri pentru ca m-a facut sa am incredere in mine, pentru ca mi-a fost psiholog, prieten, mama si profesor. Ii multumesc dansei pentru ca m-a ajutat sa privesc dincolo de cuvinte si dincolo de imagini si impresii. Ma inclin cu respect in fata acestei doamne.
Domnul Romita Iucu, coordonatorul meu de doctorat, este profesorul care m-a inspirat mereu in ceea ce priveste educatia si stiintele ei. Dansul mi-a aratat valoarea inovatiei, a creatiei si a deciziei si responsabilitatea educatorului. Am invatat ca nu e atat de usor precum pare pentru ca daca ar fi usor ar fi si o problema.
Da, am avut noroc. Chiar daca in clasele 1-3 doamna invatatoare ma speria teribil (in special cand lua decizia sa ne pedepseasca fizic pe toti pentru greseala unui - ca sa fim o echipa) si ne certa tot timpul, viata mi-a adus apoi mentori, prieteni si parinti in acesti educatori minunati. Va multumesc doamnelor si domnilor profesori si imi doresc ca fiecare elev si student sa aiba norocul meu!
5 octombrie...Ziua Educatiei...
Imaginea zilei de azi:
Prima facultate la care am vrut vreodata sa dau a fost Pedagogie...ii spuneam ca stiu exact ce vreau profesoarei mele de pedagogie care era si consilier scolar si la cabinetul careia mergeam si eu. Eram in clasa a 10 a. In ultimul an de liceu incepusem sa ma pregatesc intens pentru facultate. Invatam filosofie si sociologie pentru ca intentionam sa dau admitere la SNSPA, la comunicare si la UB la Asistenta sociala.
Dupa BAC am luat drumul capitalei (desi era ultimul loc din tara in care eu voiam sa-mi fac studiile). In Bucuresti m-au asteptat Alina (sysu) si Mihai, prietenul ei. Cum ea lucra, Mihai m-a purtat pe la toate facultatile pe care le aveam eu pe lista sa imi fac o parere si sa ma inscriu. M-a dus inclusiv la o sala de net (de mai multe ori :)) ca sa vad situatia inscrierilor. Acela a fost momentul in care m-am decis sa candidez si la Pedagogie la UB, tinand cont ca aveam un dosar in plus. Mihai m-a atentionat ca se da examen si ca eu nu luasem in calcul inscrierea acolo. Eram convinsa oricum ca eu pot da un examen la pedagogie...pentru ca imi placea. Am avut increderea ca pot! Am dat multe examene vara aia, mai ales ca "pe vremea mea" nu erau concursuri de dosare ci examene de admitere. Am luat luat la mai multe facultati insa ceva din mine m-a facut sa raman la Pedagogie, desi eram printre ultimele persoane admise la buget. Am intrat si am ramas. Si bine am facut! Este un lucru pentru care multumesc universului ca a aliniat oportunitatile in asa fel incat eu sa fiu studenta a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.
La inceputul facultatii am observat si o tendinta ce-mi displacea enorm! Aceea de a eticheta studentii specializarii Pedagogie. Pentru ceilalti studenti ai facultatii eram aceia mai slabi, specializarea mai putin importanta. Pentru prieteni, fosti colegi de liceu si tot felul de cunoscuti care te intrebau "tu la ce facultate esti" era cam acelasi lucru "aa...adica te faci profesor?!" (urmat fie de priviri ce inspirau mila fata de mine pedagogul, fie de rasete abtinute sau nu). Devenea frustrant si am realizat ca nu doar pentru mine ci si pentru alti colegi de-ai mei. In tot felul de contexte de tipul: iesiri cu prietenii, iesiri in cafenele, diverse localuri, diverse activitati incepusem sa ne identificam ca studenti la psihologie (oricum faceam destula). Lumea nu prea intelegea ce este exact pedagogia si noi nu prea aveam chef si rabdare sa explicam pentru a o mia oara ca pedagogia nu inseamna doar a fi profesor si ca oricum nu e nimic plictisitor in asta. Insa dupa 4 ani de pedagogie ador sa spun ca sunt licentiata in pedagogie si sa fiu intrebata daca vreau sa fiu profesor si sa mi se ofere o oportunitate sa spun chiar si 2-3 cuvinte despre pedagogie. Si da, vreau sa fiu profesor, numai ca intrebarea "ce vrei sa faci cu facultatea asta?" sau "ce vrei sa te faci?" e deja putin banala pentru ca vreau sa "ma fac" multe! (asa cum si Alexuta ma intrebase candva)
Vreau sa scriu carti (nu stiu daca asta ma face neaparat un scriitor), sa fiu un profesor inovativ care va invata zi de zi alaturi de elevii si studentii sai, vreau sa fiu un bun manager de proiect (sa-mi dezvolt cariera in ONG), sa fiu un trainer bun si un speaker la fel de bun. Vreau sa investesc in educatie, in a mea si a altor persoane. Pentru ca e ceea ce iubesc sa fac si pentru ca asta va insemna ca nu voi munci nicio zi din viata mea, ci voi face doar ce-mi place :)
La admiterea la masteratul de "Comunicare, societate si mass-media" de la UBB Cluj am fost intrebata de ce un masterat in comunicare si de ce un masterat la Cluj. Era un raspuns firec pentru mine: "masterul acesta este doar un ocol pe care eu il fac in formarea mea. am nevoie de competentele pe care mi le poate dezvolta acest master pentru cariera in ong pe care mi-o doresc insa imediat dupa finalizarea lui doresc sa devin doctorand in stiintele educatiei". Si am ajuns! Incepand de luna asta sunt doctorand in Stiintele Educatiei, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Insa investitia mea in educatie nu se opreste mai mult. Am riscat si m-am aventurat la inca un program de masterat "Asistenta sociala si Economie sociala", master care m-a cucerit iremediabil. Ma simt pregatita si pentru masterat si pentru doctorat, mai ales ca nu stiu cum de functioneaza legea atractiei atat de bine in cazul meu si am reusit sa-mi adun pasiunile in absolut tot ceea ce fac. Licenta am facut-o dintr-o combinatie de 2 mari pasiuni: educatie si ecologie (a rezultat "Programe de educatie pentru ecologie, protectia mediului si dezvoltare durabila" si apoi cartea EcoEducatia - in curand prezentata si aici :D ). Dizertatia am pliat-o pe o alta mare pasiune: ong (si a rezultat "Imagine si comunicare in organizatiile non-guvernamentale din Romania"). Masteratul nou aduce asistenta sociala (un teren pe care nu l-am uitat de cand am dat acel examen de admitere in 2004) si mai ales economia sociala care implica foarte mult sectorul nonguvernamental. Doctoratul: "Formarea formatorilor din perspectiva educatiei pentru dezvoltare durabila". Ce poate fi mai frumos de atat? Educatie, ONG, ecologie, dezvoltare durabila, toate in planul meu de invatamant! Si toate regasite in AIDA! Din acest punct de vedere sunt cel mai bogat om!
Educatia este importanta pentru mine. Ziua asta a fost importanta pentru mine: Ziua Educatiei. Si nu am cum sa ma gandesc la Ziua Internationala a Educatiei fara a-i aminti pe profesorii care mi-au dat un sens, o incurajare, o nota mica pentru a-mi demonstra ca pot mai mult...
Primul profesor care m-a incurajat si a vazut potentialul din mine si care este un model de educator este fara nicio indoiala doamna Maria Vasilescu, profesoara mea de geografie. Am avut marele noroc sa-mi fie profesoara din clasa a 6 a si pana in ultimul an de liceu. Si ce stiu de la dansa nu este doar geografie (am caietul din clasa a 12 a aici, la Cluj! Il port mereu cu mine pentru a ma adiuce cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie!). Dansa m-a invatat sa fiu responsabila, sa-mi asum riscuri si sa ma desprind de manual si sa invat cu totul altfel. Ce de note mici am avut la geografie, ce de harti insemnate si cate nopti de invatat nebun! Insa spre final notele de 10 veneau de la sine..inclusiv cel de la BAC. Ce bucurie imensa am avut cand am reintalnit-o vara aceasta pe strada. Imi dadeau lacrimile! Multumesc Doamna profesor!
Un alt profesor important pentru mine a fost Domnul Vladescu, domnul diriginte din liceu ,unul dintre cei 4 :) Dansul m-a invatat ce e empatia. Nu psihologia era materia dansului cea mai importanta ci umanitatea! Domnului Vladescu ii datorez mii de multumiri pentru discutiile si incurajarile dincolo de ore, pentru momentele de sinceritate si pentru momentele in care am invatat ca oricine poate face greseli.
Domnisoara Ene Carmen, unul dintre cei 4 profesori diriginti m-a invatat ca visele pot fi realizate si ca este foarte important sa stii cine vrei sa ajungi. Dansa m-a incurajat sa imi explorez capacitatile si sa muncesc cat de mult pot.
Doamna Daniela Silaghi este profesorul meu de suflet. Dansa m-a invatat sa creez in franceza nu doar sa vorbesc in franceza. Dana Silaghi a vazut copilul din mine si adultul ce pot fi. Mi-a oferit oportunitatea primului job: timp de calitate cu Maruta :) si ocazia unei vizite sigure de fiecare data cand ajung in Buzau, ca unui prieten bun si vechi pe care-l respecti precum un parinte spiritual. Datorita doamnei Silaghi am ajuns sa fac voluntariat! Dansa a venit cu un bagaj de incredere si cu o idee si asta este tot ce a fost nevoie pentru ca eu astazi sa fiu in cel de-al 10-lea an de voluntariat. Sunt convinsa ca daca Dana Silaghi nu ar fi aparut in viata mea eu nu as fi fost astazi nici macar jumate din pasiunile mele, pentru ca dansa m-a ajutat sa mi le descopar la timp! Va multumesc doamna Dana Silaghi si abia astept sa ajung acasa, la Buzau sa va fac o vizita cu o multumire pe viu si cu o imbratisare reala.
Ma consider un om norocos. Contextul nu a fost mereu de partea mea si am trecut prin multe incercari insa am avut sansa de a-i cunoaste pe cei mai buni profesori din tara, toti adunati de universul asta pentru ca eu sa iau ce e mai bun din fiecare. Am avut multi profesori de la care am invatat doar un "asa nu" si multi profesori la care imi doream sa pot face cumva sa ma teleportez in cursul urmator. Dar sunt acesti oameni minunati carora le multumesc astazi si nu stiu daca vor ajunge sa citeasca ceea ce scriu eu acum desi mi-ar placea enorm si ma inclin in fata lor!
In facultate am intalnit inca 3 educatori pe care ii apreciez enorm: Doamna Catalina Ulrich, coordonatorul lucrarii mele de licenta, o profesoara extraordinara ce m-a incurajat mereu si care a fost acolo mereu.
Doamnei Lavinia Barlogeanu ii datorez multumiri pentru ca m-a facut sa am incredere in mine, pentru ca mi-a fost psiholog, prieten, mama si profesor. Ii multumesc dansei pentru ca m-a ajutat sa privesc dincolo de cuvinte si dincolo de imagini si impresii. Ma inclin cu respect in fata acestei doamne.
Domnul Romita Iucu, coordonatorul meu de doctorat, este profesorul care m-a inspirat mereu in ceea ce priveste educatia si stiintele ei. Dansul mi-a aratat valoarea inovatiei, a creatiei si a deciziei si responsabilitatea educatorului. Am invatat ca nu e atat de usor precum pare pentru ca daca ar fi usor ar fi si o problema.
Da, am avut noroc. Chiar daca in clasele 1-3 doamna invatatoare ma speria teribil (in special cand lua decizia sa ne pedepseasca fizic pe toti pentru greseala unui - ca sa fim o echipa) si ne certa tot timpul, viata mi-a adus apoi mentori, prieteni si parinti in acesti educatori minunati. Va multumesc doamnelor si domnilor profesori si imi doresc ca fiecare elev si student sa aiba norocul meu!
Un mar rosu - AIDA from Initiative Durabile on Vimeo.
5 octombrie...Ziua Educatiei...
Imaginea zilei de azi:
luni, octombrie 04, 2010
o zi de luni
Uneori lucrurile normale pot fi minunea unei zile de luni. Cred sincer ca un lucru banal venit cand nu te astepti si cand ai nevoie de el mai mult decat crezi, se poate transforma intr-o minune, asa ca minunea mea de azi ce m-a facut sa iubesc ziua asta. Si ca orice minune, te face sa zambesti, sa iti vezi ziua dintr-o perspectiva pozitiva si chiar sa speri la mai mult...caci minunile apar si cand muncesti si visezi pentru ele!
duminică, octombrie 03, 2010
acasa
duminica! o duminica cu chef de stat in casa si de simtit ca acasa...Abia astept sa fac bucataria sa miroasa ca o "acasa", abia astept sa imi pun ordine in proiecte si abia astept sa traiesc ziua asta - acasa!
sâmbătă, octombrie 02, 2010
5 grade
De vreo 5 ani am dezvoltat o pasiune pentru imagini...nu doar fotografie ci imagini. Le caut obsedant in anumite stari...de plictiseala - si de nevoie de inspiratie si de stimulare a mintii, de tristete - cu nevoia de a fi mai bine, de entuziasm - cu nevoia de a gasi o modalitate de a-l exprima... da, imaginile sunt importante pentru mine! In curand o sa am nevoie de un nou hdd sau mai bine de o super imprimanta care sa-mi permita sa le imprim toate pe hartie desi majoritatea sunt deja imprimate in mine, in mintea mea, in inima mea.
De o saptamana incoace am mers din link in link, dintr-un cuvant cheie intr-altul. Am strans intr-o saptamana inca 915 imagini, imagini care m-au inspirat pentru noi postari pe blog, pentru noi proiecte AIDA, pentru noi momente bune de trait. Unele dintre ele ma fac sa visez departe si imi dau senzatia ca departele e mult mai aproape si ca trebuie sa ma pregatesc. Altele ma motiveaza pentru acum si altele sunt ca niste amintiri, ca amintirile mele desi imaginile, oamenii si locurile imi sunt straine. Imaginile astea sunt pentru mine mai mult decat o mie de cuvinte si nu am sa dau un alt numar pentru ca nu reflecta oricum nimic.
...Si pentru ca imaginile graiesc cu cele mai adanci locuri din mine si pentru ca un blog este un jurnal, jurnalul meu, m-am gandit sa public zi de zi imaginea ce imi va descrie ziua... insa nu stiu daca sa scriu dimineata si sa aleg o imagine atunci sau sa scriu la final de zi... si ma gandesc la asta deoarece legea atractiei si gandirea pozitiva la mine se imbina foarte bine in a crea o zi frumoasa - ceea ce da un plus ideii de "postez la inceput de zi". Dar ce frumos e sa faci rezumatul unei zile cu o imagine! Cat de expresiva poate ea fi!
Acum e usor...e trecut de miez de noape si alegerea e evidenta :) (ps: pentru mine e o noua zi doar dupa ce dorm)
...
Da...azi am fost la cursuri (clujenii mereu se grabesc sa inceapa scoala - si mie asta nu-mi displace acum deloc) - al doilea curs deja de la maserul cel nou. Cursurile dureaza 3 ore si sunt destul de concentrate ceea ce e minunat pentru ca inseamna ca am de ce sa fiu prezenta in sala. Deja din 2 cursuri am invatat o multime de lucruri de existenta carora nici nu banuiam. Toate ca toate..cursurile de sambata dimineata, intr-o zi foarte friguroasa poate conduce la confuzii: unde sunt, ce zi e, oare patul mai e cald, oare nu pot sa merg acasa sa beau o ciocolata calda de sub patura? Noroc cu cele 3 ore...prima am dormit-o (desi am pedalat in viteza pana la facultate) asa ca au ramas cele 2 ore normale :)) Dupa mersul cu bicicleta pe 5 grade, o sala de curs racoroasa am dat de caldurica din casa bunicilor :D unde totul parea primitor, ca o zi de week-end (desi inca nu-l simteam ca doar fusesem la scoala). Si dupa vizita neprogramata am stabilit o plimbare pana in Iulius Mall unde stiam ca-i voi gasi pe voluntarii Little People (e a doua zi in care ma imbrac in galben, dupa ce acesti voluntari minunati m-au facut mult mai constienta de faptul ca lucrurile mici pot face diferente mari). M-am bucurat foarte mult sa-i vad misunand ca furnicutele peste tot si m-am bucurat ca sunt atatia oameni motivati de la care am de invatat... Dupa mici cumparaturi casnice am pedalat fuguta catre casa unde pisica ne astepta torcand...la fel de calduros ca in poza mea... A fost o zi foarte friguroasa dar eu m-am gandit clipa de clipa la caldurica, la o zi de lenevit cu o carte, cu o ciocolata calda sau cu un laptop...orice numai sa fac ceva si totusi sa nu fac nimic.
Revin maine.. pe dimineata :)
De o saptamana incoace am mers din link in link, dintr-un cuvant cheie intr-altul. Am strans intr-o saptamana inca 915 imagini, imagini care m-au inspirat pentru noi postari pe blog, pentru noi proiecte AIDA, pentru noi momente bune de trait. Unele dintre ele ma fac sa visez departe si imi dau senzatia ca departele e mult mai aproape si ca trebuie sa ma pregatesc. Altele ma motiveaza pentru acum si altele sunt ca niste amintiri, ca amintirile mele desi imaginile, oamenii si locurile imi sunt straine. Imaginile astea sunt pentru mine mai mult decat o mie de cuvinte si nu am sa dau un alt numar pentru ca nu reflecta oricum nimic.
...Si pentru ca imaginile graiesc cu cele mai adanci locuri din mine si pentru ca un blog este un jurnal, jurnalul meu, m-am gandit sa public zi de zi imaginea ce imi va descrie ziua... insa nu stiu daca sa scriu dimineata si sa aleg o imagine atunci sau sa scriu la final de zi... si ma gandesc la asta deoarece legea atractiei si gandirea pozitiva la mine se imbina foarte bine in a crea o zi frumoasa - ceea ce da un plus ideii de "postez la inceput de zi". Dar ce frumos e sa faci rezumatul unei zile cu o imagine! Cat de expresiva poate ea fi!
Acum e usor...e trecut de miez de noape si alegerea e evidenta :) (ps: pentru mine e o noua zi doar dupa ce dorm)
...
Da...azi am fost la cursuri (clujenii mereu se grabesc sa inceapa scoala - si mie asta nu-mi displace acum deloc) - al doilea curs deja de la maserul cel nou. Cursurile dureaza 3 ore si sunt destul de concentrate ceea ce e minunat pentru ca inseamna ca am de ce sa fiu prezenta in sala. Deja din 2 cursuri am invatat o multime de lucruri de existenta carora nici nu banuiam. Toate ca toate..cursurile de sambata dimineata, intr-o zi foarte friguroasa poate conduce la confuzii: unde sunt, ce zi e, oare patul mai e cald, oare nu pot sa merg acasa sa beau o ciocolata calda de sub patura? Noroc cu cele 3 ore...prima am dormit-o (desi am pedalat in viteza pana la facultate) asa ca au ramas cele 2 ore normale :)) Dupa mersul cu bicicleta pe 5 grade, o sala de curs racoroasa am dat de caldurica din casa bunicilor :D unde totul parea primitor, ca o zi de week-end (desi inca nu-l simteam ca doar fusesem la scoala). Si dupa vizita neprogramata am stabilit o plimbare pana in Iulius Mall unde stiam ca-i voi gasi pe voluntarii Little People (e a doua zi in care ma imbrac in galben, dupa ce acesti voluntari minunati m-au facut mult mai constienta de faptul ca lucrurile mici pot face diferente mari). M-am bucurat foarte mult sa-i vad misunand ca furnicutele peste tot si m-am bucurat ca sunt atatia oameni motivati de la care am de invatat... Dupa mici cumparaturi casnice am pedalat fuguta catre casa unde pisica ne astepta torcand...la fel de calduros ca in poza mea... A fost o zi foarte friguroasa dar eu m-am gandit clipa de clipa la caldurica, la o zi de lenevit cu o carte, cu o ciocolata calda sau cu un laptop...orice numai sa fac ceva si totusi sa nu fac nimic.Revin maine.. pe dimineata :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)