O intamplare cel putin ciudata

Am vazut pe facebook in seara asta urmatorul mesaj postat de LicArt pe pagina lor:

"Cam cat de prosti ne crede cea care a inscris in concurs acest colaj, facut si cu o fotografie furata? :))" urmat de fotografia cu pricina. Am fost dezamagita de modul lor de comunicare (urmarind pagina stiu ca cel putin o data a mai fost un caz asemanator) si mi-am zis sa fac ceva: fie sa dau unlike paginii fie sa le scriu un mesaj privat. Am ales a doua varianta spunandu-mi ca nu gresesc cu nimic daca trimit o sugestie.

Iata ce am scris eu:

"Buna seara!

Numele meu este Sonia Bercuci si sunt un fan de pe facebook al paginii pe care care o administrati.

Urmaresc activitatea online a paginii destul de mult. Uneori imi face ziua mai buna cu minunatele fotografii. Alteori, ca si astazi ma supara putin, din perspectiva omului care lucreaza cu tineri in fiecare zi.

Ceea ce vreau sa spun este ca daca un tanar inscrie in competitie o fotografie care nu-i apartine este foarte important ca refuzul sa fie dat intr-un mod diplomat. Tinerii gresesc mult. Toti am trecut pe acolo si stim ca uneori spunem lucrui pe care nu le credem in restul timpului, alteori vrem sa impresionam. Gresim des. e omenesc. Dar daca gresim, un raspuns de genul "LicArt apreciaza oamenii creativi si originali, ceea ce inseamna ca orice fotografie care nu va apartine nu intra in competitie, lucru valabil si pentru colajele de fotografii. Pentru tinerii interesati de inscrierea in competitie va invitam sa accesati regulamentul disponibil la..." Daca in schimb pui fotografie preluata si care mai si contine imaginea celui care a gresit e ca si cum arati cu degetul spre cineva in piata unde toata lumea priveste. Asta afecteaza si tanarul, iar modul vostru de exprimare online va afecteaza voua imaginea. Eu am stat un minut pe ganduri daca sa dau paginii unlike (desi competitia imi place) sau daca sa scriu un mesaj privat.

Nu fiti duri si nu luati atitudine superioara. Oamenii gresesc si nu mereu din prostie. La final spun doar ca pe mine m-ar fi intristat sa fiu aratata cu degetul.

Sper ca nu a deranjat mesajul meu. E doar o sugestie. O puteti lua in seama sau puteti apasa "spam".

Seara faina!"

si iata ce raspuns am primit:

"Buna seara,

ma bucur ca v-ati rupt din timp pentru a scrie acest mail care indeamna oamenii la hotie, lipsa de responsabilitate si ipocrizie.

Tocmai pentru ca sunt tineri, furtul este de neacceptat. Daca in clasa a 9-a furi ca sa... intri intr-un concurs, ce vei face mai tarziu cand viata va deveni mult mai dura si resursele tale limitate te vor sorti esecului?

Romania e in prapastie din cauza oamenilor ei, multi hoti, iresponsabili si ipocriti. Care fac orice ca sa-si atinga scopurile. Nu vad absolut niciun motiv pentru care ei trebuie menajati. Dimpotriva, ar trebui pedepsiti de mici, ca sa invete ca gesturile lor au repercusiuni. Ca hotia se plateste. Nu e tolerata si tratata cu eufemisme ipocrite.

In mod normal, ar fi trebuit sa scriu os crisoare conducerii liceului in care s-o avertizez de obiceiurile elevei lor. N-o fac in primul rand pentru ca ar fi inutil: ea este si rezultatul profesorilor lor.

Oricum, mi se pare strigator la cer! In opinia dvs. nu e grav sa furi si sa minti, ci e grav sa-i spui cuiva in fata ca minte si fura! Sa fim falsi, ca astfel o sa ne placa lumea... Deoarece eu lucrez cu tinerii fara sa fiu platit, dimpotriva, consumand bani, timp si neuroni ca sa le organizez cel mai mare si mai corect concurs national, imi permit sa nu tolerez prostii, hotii si mincinosii.

Toate cele bune va doresc. Si mai multa sinceritate in relatia cu tinerii. O sa le foloseasca mult mai mult in viata.

Radu Herjeu"

Inca nu-mi vine sa cred ca am primit un astfel de raspuns. Nu mi-am postat niciodata nicaieri conversatiile mele cu alte persoane dar acest mesaj m-a indignat. Mi s-au pus niste etichete cel putin interesante, foarte rapid si dau o replica destul de cunoscuta (prietenii care lucreaza in proiecte de integrare, includere si combaterea discriminarii o stiu foarte bine) "Dar nu ma cunosti" Cum poti spune despre mine ca incurajez toate cele de mai sus. Eu am dat un sfat (ce-i drept nu mi-a fost cerut) despre a fi putin mai diplomati cand vorbim de facebook care e un fel de piata. Daca ai ceva de reprosat sau atentionat o poti face intr-o discutie privata nu pe facebook.

Apropo...si eu imi consum neuronii, banii si timpul facand voluntariat si asta nu e o scuza sa te porti urat cu nimeni!

Dor de casa, dor de Craciun

seara am pregatit masina de paine sa bucatareasca pentru mine asa incat dimineata sa ma trezesc in miros de paine calda. Si asa a fost numai ca mirosul este, cred eu, simtul care invoca cel mai repede si mai puternic amintirile. Nu am avut doar miros de paine calda, am avut miros de Craciun, de caldura, de vacanta, de grija, de mama, miros de familie, miros de acasa.

Mi-e dor de vacanta si abia astept sa treaca urmatoarele saptamani si sa ma bucur de fiecare zi libera, de seriale multe, de plimbari, de prieteni, de bucatarit, de ciocolata calda, de multa ciocolata cu alune, de bomboanele de pom, de portocale, de familie.

Despre mine prin presa

Primul meu interviu l-am acordat in liceu iar cel mai recent l-am acordat ieri. Diferenta dintre primele interviuri si ultimele 2 este imensa pentru ca in primele vorbesc cu pasiune despre proiectele sau evenimentele pe care le organizez sau la care particip pe cand in ultimele 2 vorbesc despre mine. Participarea la Gala Premiilor in Educatie a adus un focus ciudat asupra mea. Pentru ca dupa ce articolele au aparut in ziar atata lumea a inceput sa-mi trimita mesaje de incurajare pe contul meu de facebook incat nici nu stiam cata lumea are incredere in mine. Toata atentia asta ma face cumva mai responsabila si

imi da mai mai multa putere pe care sa o pun bine, intr-un buzunar imaginar, si atunci cand voi simti ca nu mai pot sa scot puterea asta din buzunarul amintirilor si sa am capacitatea de a merge mai departe.

Multumesc pentru increderea pe care mi-o acordati, pentru felicitarile pe care le-am primit si pentru ca ma incurajati sa-mi urmez visurile!

Articolul aparut in ziarul Adevarul, editia locala Cluj-Napoca, in data de 16.11.2011, disponibil si aici: 16 noiembrie 2011, 07:52 | Autor: Florina Pop

Sonia-Maria Bercuci, o tânără de 26 de ani din Cluj-Napoca, a câştigat locul al II-lea la Gala Premiilor în Educaţiei ale Fundaţiei „Dinu Patriciu".

„Cuvântul iniţiativă mă defineşte. Sunt idei ce pot fi făcute fără bani. Important e să creadă cineva în tine", spune Sonia-Maria Bercuci, masterand la asistenţă socială şi economie socială, specializare în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Are 26 de ani şi multe lucruri cu care se poate mândri. Are certificat de antreprenor social, brevet de formator în animaţie şi e preşedinte, trainer şi manager de proiect în Asociaţia pentru Iniţiative Durabile-Alternative (AIDA). Asociaţia a înfiinţat-o în urmă cu doi ani şi a pus deja în practică 17 proiecte educative în şcoli din Cluj-Napoca.

Îşi împarte timpul între Cluj, oraşul unde locuieşte şi e masterand, şi Bucureşti, unde îşi face doctoratul la Şcoala Doctorală de Psihologie şi Ştiințele Educației la Universitatea din București. „Este inițiatoarea proiectului «Incubatorul de Economie Socială» la care lucrează alături de opt masteranzi. La finalul proiectului ar urma să fie înființate minimum trei afaceri sociale. Şi-a prezentat proiectul la Târgul Național de Economie Socială de la Timișoara, din mai 2011, iar de atunci lucrează la structura atelierelor de lucru cu organizația «RoPot» și cu un trainer al UBB", afirmă Ana Ghica, director PR al Fundaţiei „Dinu Patriciu".

Premiul, o confirmare

În spatele acestor numeroase activităţi se află o tânără cu multă ambiţie şi iniţiativă, care, deşi e o fire sensibilă, crede în propriile sale forţe şi că multe lucruri se pot face fără bani. Condiţia: trebuie doar să vrei. „La început când făceam voluntariat, nu ştiam că aşa se numeşte. Eram în clasa a IX-a, la Liceul Pedagogic „Spiru Haret“ din Buzău şi făcusem o campanie împotriva florilor de plastic. Susţineam că o floare în ghiveci e mult mai frumoasă. Atunci m-a susţinut mult profesoara mea de franceză, Silághi Daniela, căreia îi sunt recunoscătoare pentru tot ce sunt eu azi. Ea a crezut în mine şi m-a susţinut", povesteşte Sonia Bercuci.

Apoi a început să facă mărţişoare manual ca să premieze copii buni din şcoală, însă banii din vânzarea felicitărilor şi mărţişoarelor au ajuns la căminul de bătrâni din Buzău, oraşul ei de suflet.

De fiecare dată când merge acasă, la părinţi, se duce în liceul unde a învăţat, şi spre uimirea sa, iniţiativa sa din 2000, de a vinde mărţişoare, a devenit una anuală, iar cu banii strânşi se cumpără lucruri pentru bătrânii uitaţi de familie din azilul oraşului. O bucură aceasta pentru că a reuşit să lase ceva în urmă.

Sonia Bercuci spune că s-a înscris singură pentru că avea nevoie de recunoaştere. „Diploma aceasta mi-a confirmat faptul că ceea ce fac e bine şi ceilalţi apreciază asta. Pentru mine, 2011 a fost un an plin", mărturiseşte studenta.

Sub zodia lui 3

Ea spune că se aştepta să fie în primii zece finalişti ai fundaţiei, însă nu în primii trei. „Erau multe semne că voi lua un premiu. Trei e numărul meu norocos. Sunt al treilea copil, m-am născut în a treia zi a săptămânii, pe ecranul celor de la Fundaţie am fost prezentată a treia. Gala Premiilor în Educaţie a avut loc în a treia zi a săptămânii. În plus, discursul meu începea cu un citat de-al lui Nelson Mandela care se afla pe prima pagină a ziarului scos de către organizatori. Citatul sună astfel: Educaţia e cea mai importantă armă care poate schimba lumea", povesteşte Sonia Bercuci.

Premiul câştigat i-a adus nu numai recunoaşterea dorită, ci şi 5.000 de euro pe care îi va folosi ca să meargă în Africa, ca să-şi facă partea de cercetare în străinătate a lucrării de doctorat, respectiv ca să ajute proiectele asociaţiei.

„Africa e în felul meu de a fi"

Tânăra, care printr-un proiect al AIDA a introdus, pentru prima dată în ţară, conceptul de voluntariat virtual, simte o atracţie inexplicabilă pentru continentul negru, Africa. Îi plac pisicile despre care crede că nu iubesc pe oricine şi adoră să gătească, să inventeze tot felul de mâncăruri. Dacă ar fi să fie un fel de mâncare, crede că i s-ar potrivi „Pui Bombay", deoarece în acesta se regăsesc toate aromele şi deoarece are un pic din Asia şi un pic din Europa.

„Africa e în mine, e în felul meu de a fi. Îmi place tot la acest continent. Câteodată simt că aş fi trăit acolo şi ştiu că voi ajunge la anul, în Africa. Deocamdată, şapte voluntari ai AIDA vor merge ca animatori în Kenya. Acum facem fundraising şi vom încheia un parteneriat cu un ONG din Kenya", explică Sonia.

Spune că vrea să meargă în Africa să fie animator cultural, adică să facă educaţie prin joc şi joacă. „Am fost un copil sărac. Ştiu ce înseamnă să nu ai şi în Africa e mare foamete, acum în secolul al XXI-lea, în timp ce noi aruncăm mâncare. Vreau să ofer un zâmbet copiilor de acolo", adaugă studenta câştigătoare.

Articolul aparut in Sansa Buzoiana, sambata 05.11.2011 disponibil aici:

Cei mai buni dintre cei buni la Gala Premiilor în Educaţie

O buzoiancă, cîştigătoare a premiului doi la "Studentul Anului"

Ea s-a remarcat prin activitatea intelectuală fiind masterand şi doctorand la două din facultăţile de top din ţară, dar şi prin activităţile de voluntariat

articol de: (M.D.)

Cei mai buni oameni din Educaţie au fost premiaţi în cadrul unei ceremonii festive organizate pe 2 noiembrie la Palatului Parlamentului din Capitală. Printre finaliştii şi cîştigătorii acestei ediţii a Galei Premiilor în Educaţie, la categoria "Studentul anului", premiul doi a fost adjudecat de buzoianca Sonia-Maria Bercuci care a reprezentat Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca. La categoria la care a participat Sonia, a concurat alături de alţi 9 studenţi remarcaţi la nivel naţional. În prezent ea urmează un doctorat în Educaţie pentru dezvoltare durabilă în cadrul Şcolii doctorale "Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei", Universitatea din Bucureşti şi este masterand în "Asistenţă Socială şi Economie Socială", la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Studiile sale sînt completate de o diplomă de master în "Comunicare şi Mass-Media" şi este licenţiată în ştiinţele educaţiei la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti. Persoană activă şi pasionată de educaţie şi în special de educaţie pentru dezvoltare durabilă şi educaţie media, de animaţie şi training, buzoianca este implicată şi în activităţi de voluntariat fiind preşedinta Asociaţiei pentru Iniţiative Durabile AIDA. Participarea la Gala Premiilor în Educaţie a fost mai mult un test de confirmare a propriei valori prin care a încercat să demonstreze că îşi poate atinge orice ţel. "Aventura mea la Gala Premiilor în Educaţie a început cu mult timp înaintea înscrierilor în competiţie. A început în momentul în care am realizat că principalul responsabil în educatia mea nu este niciun profesor, ci sînt eu. M-am decis să mă înscriu în competiţie undeva în ianuarie anul acesta pentru că aveam nevoie de o recunoaştere. Şi recunoaşterea asta nu este neapărat pentru alţii, ci este pentru mine", a declarat Sonia Bercuci.