Obiective pentru 2011

E ultima zi din 2010, un an pentru care trebuie să fiu recunoscătoare Universului :) Nu a fost un an minunat, nu a fost deloc cel mai bun an al meu, dar a fost un an cu multe momente bune, cu multe satisfacţii, cu multe reuşite. Am terminat masteratul "comunicare, societate şi mass-media", am luat dizertaţia cu bine, am fost la un training genial în Porto, Portugalia, am început 2 proiecte minunate în AIDA cu finanţare TIA, am intrat la un al doilea masterat în "economie socială", am fost admisă la doctorat în "ştiinţele educaţiei", am derulat multe proiecte AIDA, am cunoscut mulţi oameni de calitate, am întâlnit persoane de la care am ce învăţa, am cunoscut noi prieteni şi i-am iubit şi mai mult pe cei vechi. Abia aştept să înceapă 2011 şi abia aştept să fac cunoştinţă cu siuaţiile minunate pe care anul nou mi le va da. Abia aştept să dau tot ce pot din mine, să muncesc cât de mult, să iubesc şi mai mult oamenii, lumea şi viaţa şi să-mi construiesc cel mai bun an de până acum!

Am aşteptări foarte mari de la 2011, pe toate planurile, însă cel mai important lucru este că aştept foarte multe de la mine, ca om, ca masterand, ca doctorand, ca trainer, ca manager de proiect, ca preşedinte de asociaţie, ca fiică, ca soră, ca iubită, ca prietenă şi de ce nu, ca stăpână a pisicii mele, Lu. Mi-am fixat multe obiective pentru 2011 în minte însă 10 dintre ele m-am gândit să le împărtăşesc cu voi.
1. Să fiu un trainer mai bun, mai activ. În 2011 vreau să termin de structurat 2 cursuri, îmi doresc să învăţ mai multe despre orice, mai multe metode de lucru şi să organizez mai multe cursuri.
2. Să fiu un speaker bun, bine documentat şi totuşi natural. Cei care mă cunoaşteţi ştiţi deja că îmi doresc să fiu un speaker bun, carismatic, bine pregătit care să inspire alţi oameni. Îmi doresc asta, când vorebesc mă simt în largul meu (toată lumea ştie asta...că doar vorbesc foarte mult :D). Îmi doresc în 2011 să fac din asta o prioritate întrucât nu a fost niciodată până acum.
3. Să fac mai multă cercetare. Abia aşteptam să intru la doctorat să pot cerceta domeniile mele de interes în sfera educaţiei. Din octombrie 2010 am reuşit să intru în "comunitate" :) şi în 2011 abia aştept să pun în aplicare toate propunerile de cercetare stabilite. Din punctul ăsta de vedere va fi un an greu, plin, deci...plin de satisfacţii!

4. Să public cele 2 cărţi aflate în lucru acum. Două cărţi dragi mie, una este în domeniul educaţie, alta în al organizaţiilor nonguvernamentale. Promit că voi spune mai multe când voi avea nişte info :D Şi...în aceşaşi obiectiv ar intra să lansez "lansarea de carte" pentru EcoEducaţia de anul trecut.
5. Să mă formez mai mult în Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă. Asta este aria mea de cercetare pentru doctorat şi pentru viaţă în general. Abia aştept să citesc, să descopăr, să merg la training-uri, să caut organizaţii. Sunt însetată de cunoaştere în domeniul ăsta!
6. Să călătoresc mai mult. Îmi place să călătoresc, să cunosc oameni, obiceiuri, locuri. Vreau să fiu mai mult decât un turist...vreau să fiu un călător şi abia aştept să văd pe ce meleaguri mă va duce 2011, respectându-mi promisiunea că în fiecare an din viaţa mea voi ieşi din ţară.

7. Să am mai multe proiecte în AIDA. Până acum am fost cea responsabilă de ideile de proiect în AIDA însă abia aştept să văd ce vor născoci colegii mei. Abia aştept să lansăm EcoSystem, să facem Mediateca 2, Forumul pentru voluntariat în Bucureşti şi multe altele (le ţinem ascunse până la momentul potrivit) :)
8. Să gătesc mai mult şi mai diversificat. Cei care mi-au gustat mâncarea sau care mă cunosc ştiu că-mi place foarte mult să gătesc. Ei bine, spre finalul lui 2010 m-am plafonat puţin la capitolul ăsta, dar abia aştept să fac tot minuni în bucătărie!

9. Să citesc mai mult. În ultimul am am citit foarte multe cărţi, însă prea puţine din beletristică. m-am înconjurat cu cărţi din diferite domenii ştiinţifice şi mi s-a făcut dor de poveşti, de idei, de cărţi! Îmi doresc să citesc mai mult, să găsesc timpul necesar să mă închid în universul fiecărei cărţi.
10. Să fiu mai aproape de visul "AFRICA" sau chiar să ajung acolo. "Africa" e un subiect important pentru mine. Face parte din mine chiar dacă nu am fost acolo (în viaţa asta). Îmi doresc să cunosc totul despre lumea asta, despre oamenii ei frumoşi, despre problemele ei, despre fericirile ei şi vreau să fiu şi eu una dintre ele. De aici..sau de acolo. 2011 va fi şi mai "Africa"!
...e timpul să merg să sărbătoresc noul an, cu noile obiective... HAPPY NEW YEAR!!!!!!

Happy Christmas to all, and to all a good-night

Twas the night before Christmas, when all through the house

Not a creature was stirring, not even a mouse;

The stockings were hung by the chimney with care,

In hopes that St. Nicholas soon would be there;

The children were nestled all snug in their beds,

While visions of sugar-plums danced in their heads;

And mamma in her 'kerchief, and I in my cap,

Had just settled down for a long winter's nap,

When out on the lawn there arose such a clatter,

I sprang from the bed to see what was the matter.

Away to the window I flew like a flash,

Tore open the shutters and threw up the sash.

The moon on the breast of the new-fallen snow

Gave the lustre of mid-day to objects below,

When, what to my wondering eyes should appear,

But a miniature sleigh, and eight tiny reindeer,

With a little old driver, so lively and quick,

I knew in a moment it must be St. Nick.

More rapid than eagles his coursers they came,

And he whistled, and shouted, and called them by name;

"Now, Dasher! now, Dancer! now, Prancer and Vixen!

On, Comet! on Cupid! on, Donder and Blitzen!

To the top of the porch! to the top of the wall!

Now dash away! dash away! dash away all!"

As dry leaves that before the wild hurricane fly,

When they meet with an obstacle, mount to the sky,

So up to the house-top the coursers they flew,

With the sleigh full of toys, and St. Nicholas too.

And then, in a twinkling, I heard on the roof

The prancing and pawing of each little hoof.

As I drew in my head, and was turning around,

Down the chimney St. Nicholas came with a bound.

He was dressed all in fur, from his head to his foot,

And his clothes were all tarnished with ashes and soot;

A bundle of toys he had flung on his back,

And he looked like a peddler just opening his pack.

His eyes -- how they twinkled! his dimples how merry!

His cheeks were like roses, his nose like a cherry!

His droll little mouth was drawn up like a bow,

And the beard of his chin was as white as the snow;

The stump of a pipe he held tight in his teeth,

And the smoke it encircled his head like a wreath;

He had a broad face and a little round belly,

That shook, when he laughed like a bowlful of jelly.

He was chubby and plump, a right jolly old elf,

And I laughed when I saw him, in spite of myself;

A wink of his eye and a twist of his head,

Soon gave me to know I had nothing to dread;

He spoke not a word, but went straight to his work,

And filled all the stockings; then turned with a jerk,

And laying his finger aside of his nose,

And giving a nod, up the chimney he rose;

He sprang to his sleigh, to his team gave a whistle,

And away they all flew like the down of a thistle.

But I heard him exclaim, ere he drove out of sight,

Happy Christmas to all, and to all a good-night.

Christmas pics

Sunt momente cand imi mai pierd entuziasmul Craciunului. Uneori simt ca parca nu mai simt. Iubesc Craciunul si am spus asta de cate ori am avut ocazia. As putea chiar sa spun cu toata sinceritatea ca un Craciun linistit, la caldurica, alaturi de cei pe care-i iubesc, facand "nimicuri" gen un joc de remy sau scrable cu un pahar de vin rosu sau...mai bine de atat o cana de vin fiert cu multa scortisoara, asta dupa ce as fi mancat macar 2 ciocolate cu alune si macar 4-5 portocale ete un ideal de viata pentru mine.


Cand ma gandeam de-a lungul vietii mele la ce-as vrea sa mi se intample in viitor, cum as vrea sa fie familia mea sau concediile (adica in acele momente cand visez cu ochii deschisi) visam un astfel de Craciun. De prea putine ori mi-a iesit insa asta nu inseamna ca nu ma straduiesc an de an. Si un bun catalizator pentru asta este "intoxicarea" (in sensul cel mai pozitiv) cu filme de Craciun (care abunda acum pe tv mai mult ca in oricare an), cu muzici de sezon (si nu doar colindele romanesti), cu personalizarea calculatorului de la desktop la winamp si tema de browser, cu fotografii din cele mai "calduroase" si evident...multe decoratiuni pt. bradut si casa.

Pana la urma cred ca despre asta este "spiritul de Craciun". Indiferent de cat de rau ti-a fost anul si indiferent de cat de proasta iti este ziua, straduieste-te. Si eu trebuie sa invat sa ma straduiesc mai mult. :) Ca doar e Ajunul!



Si iata si parte din "catalizator" :p

Eco Atelierul lui Mos Craciun nr. 2

Well...am terminat si nr. 2 din Eco Atelierul lui Mos Craciun. E mai putin eco decat anul trecut si nu din cine stie ce ratiuni ci doar din lipsa de timp si documentare, dar cu la fel de multa emotie pentru Craciun. Sa aveti un Craciun frumos si o saptamana la fel de frumoasa, alaturi de oamenii pe care-i iubiti.
Enjoy!

Open publication - Free publishing - More romania

5*5*5 = 25 decembrie

Am chef de o leapsa :D asa ca am nascocit 5*5*5 = 25 Decembrie

Regulile suna cam asa:
posteaza pe blogul tau 5 cadouri intangibile pe care le vrei de la Mos Craciun (gen veselie, inspiratie, pace in lume :D), 5 cadouri tangibile, pe care sa le gasesti sub brad (fie un bilet de avion, perechea de pantofi pe care ti-o doresti sau cartea x) si 5 persoane dragi cu care vrei sa-ti petreci ziua de 25 decembrie. Liber la atasat poze care te duc cu gandul la Craciun si oameni dragi :)

Iata raspunsurile mele:

cadoul intangibil:


1. Curaj de a lua decizii si de a face proiecte noi
2. Inspiratie pentru noile proiecte AIDA
3. Putere de munca pt AIDA, doctorat, masterat si restul :)
4. O mare imbratisare de la prietenii mei dragi pe care sa-i am in 2011 cat mai aproape
5. Sa am capacitatea sa vad oportunitatile atunci cand "danseaza" prin fata mea

cadourile de sub brad:


1. Education for sustainable development - books (international books :D)
2. domeniu net *3 :D (soniabercuci.com, centrulecosystem.ro, educatiadurabila.ro)
3. 2 kg clementine (se accepta si mandarine sau portocale) + 3 ciocolate cu alune
4. Kindle
5. african stuff

persoanele dragi cu care as vrea sa-mi petrec Craciunul in 2010:


1. Mama
2. Sysul meu drag, Oana Bercuci
3. Damian
4. Ralu si Vali (impreuna)
5. Sonia, Sonia, Cristina, Dan si Alexa :D nu am putut alege intre ei

well...dau leapsa mai departe Oanei Bercuci si Soniei Balogh :D

amr 5

De mai bine de 2 ore este luni. O noua zi de luni, ultima din numaratoarea inversa de pana la Craciun. Oficial sunt in concediu, neoficial mintea nu-mi mai sta la sarbatoare ci la cate lucruri mi-au ramas restante si cate mai am de facut. Sunt momente in care as vrea sa ma desprind de AIDA macar o zi si sa traiesc putin mai libera dar AIDA face parte din viata mea, e ca un copil al meu...si oricat de obosita m-as simti cateodata, iubirea e mai mare si asta ma ajuta sa merg mai departe.


Abia astept Craciunul si abia astept sa treaca. Mda...asta sunt eu. Nerabdatoare cu anumite lucruri, abia astept sa vina ianuarie cu suflu si proiecte noi in AIDA dar Craciunul este perioada pe care o iubesc cel mai mult dintr-un an.


Astept Craciunul mai mult decat ziua mea de nastere, mai mult decat Revelionul, mai mult decat vacanta, concediul sau cine stie ce eveniment. Si mereu mi s-a parut ca sarbatoarea asta trage o linie pentru inca un an... daca de Craciun ai o zi minunata si esti alaturi de ai tai, de prieteni si familie si faceti aceleasi lucruri banale ca in fiecare an atunci esti un om fericit si asta face ca tot anul ce se incheie sa para mai bun, mai frumos. Daca insa nu e asa ramane sa visezi mai mult sau doar sa te uiti la cei din jurul tau, la cei care tin la tine...

Pentru mine Craciunul de anul asta vine cu multe tristeti vechi, cu unele mai noi, cu cateva regrete, cu mai putini bani si evident cu mai putine cadouri dar voi fi acasa, cu mama, voi trece mai mult ca sigur pe la Cristina, Dan si Alexa si sper din tot sufletul sa-mi vad prietenii mei dragi, Ralu si Vali. Toate astea ma fac sa fiu recunoscatoare pentru ce am si pentru fiecare minut al zilei de Craciun.

Cat despre Mosul...eu il astept! Il astept ca in fiecare an. Poate anul asta imi aduce mai multa intelepciune, mai mult curaj, mai multa speranta, mai multa sanatate, mai multa iubire, mai mult calm. Poate asa voi gasi echilibrul mult asteptat.

mai putin copil cu un an

E o iarna asa frumoasa la Cluj...ninge de cateva zile si totul se transforma in Craciun. Tot ceea ce am facut zilele astea mi-a adus linistea zilei de Craciun si totusi grijile sunt mai multe anul asta. Cu cat crestem mai mult cu atat grijile sunt mai multe (cred). Poate e firesc, poate nu...cert e ca toate grijile astea fura putin cate putin din bucuria iernii si a sarbatorilor. Poate asta e adevaratul Grinch - grijile de om mare! Toate grijile gen plata chiriei, facturi, rapoarte pentru AIDA, finantari noi, scrisori, proiecte, asteptarea bursei, proiecte la master, proiecte la doctorat, sesiune, pregatirea casei pentru sarbatori...toate astea te trag de maneca si, ca un Grinch, iti rad in fata si iti spun ca esti cu un an mai putin copil.... Si totusi ma ambitionez si mai mult sa investesc mai multe zambete in copilul din mine, mai multe sperante si mai multe visuri pentru acum, pentru maine, pentru anul viitor si pentru anii ce vin!

Revin la ziua mea frumoasa de lucru. A fost o zi placuta. Lipita de calorifer mai furam o privire la iarna frumoasa de dincolo de geam si impreuna cu minunata mea echipa de prieteni si colegi lucram la finalizarea raportului pe Conferinta FOND, la revista de Craciun (abia astept sa o facem cadou tuturor!) si multe altele asa, ca de final de an.


Sa aveti si voi o iarna frumoasa :)
PS: revin cat de repde (poate chiar maine :D)

Sugata Mitra: The child-driven education | Video on TED.com

Sugata Mitra: The child-driven education | Video on TED.com

Precious Illusions

Mi-as fi dorit ca acum sa fi fost in alt loc, in alta vreme. E o zi stranie, dar fiecare zi este un cadou si trebuie traita, in cel mai bun mod posibil...

8

7

home

Azi a fost o zi scurta in care nu prea s-a intamplat nimic. Mi-a lipsit pofta de lucru insa mi a fost o zi de pauza destul de bine venita. Si acum e timpul sa-mi onorez pofta de dulce... fac gogosi la 10 seara :))

5 Octombrie - Ziua Educatiei

Iubesc Educatia si tot ce tine de ea! E o iubire sincera din care ambii parteneri au de castigat o noua lume! Vin dintr-o familie unde bunica si-a dorit sa devina invatatoare si ne-a transmis anumite valori despre educatie. Mama este profesor, matusa mea educatoare. Joaca copilariei de-a scoala nu era doar o joaca pentru mine...imi placea mult! Inainte sa moara, bunicul meu si-a dorit sa ma vada admisa la Liceul Pedagogic ("Spiru Haret" Buzau), asa voi avea o meserie si o sa imi pot castiga existenta singura :) Am intrat insa el murise cu o luna inainte...sunt convinsa ca stia oricum si ca intr-o anumita masura m-a si ajutat sa fiu eleva a Liceului unde deja imi petrecusem 8 ani din viata.

Prima facultate la care am vrut vreodata sa dau a fost Pedagogie...ii spuneam ca stiu exact ce vreau profesoarei mele de pedagogie care era si consilier scolar si la cabinetul careia mergeam si eu. Eram in clasa a 10 a. In ultimul an de liceu incepusem sa ma pregatesc intens pentru facultate. Invatam filosofie si sociologie pentru ca intentionam sa dau admitere la SNSPA, la comunicare si la UB la Asistenta sociala.

Dupa BAC am luat drumul capitalei (desi era ultimul loc din tara in care eu voiam sa-mi fac studiile). In Bucuresti m-au asteptat Alina (sysu) si Mihai, prietenul ei. Cum ea lucra, Mihai m-a purtat pe la toate facultatile pe care le aveam eu pe lista sa imi fac o parere si sa ma inscriu. M-a dus inclusiv la o sala de net (de mai multe ori :)) ca sa vad situatia inscrierilor. Acela a fost momentul in care m-am decis sa candidez si la Pedagogie la UB, tinand cont ca aveam un dosar in plus. Mihai m-a atentionat ca se da examen si ca eu nu luasem in calcul inscrierea acolo. Eram convinsa oricum ca eu pot da un examen la pedagogie...pentru ca imi placea. Am avut increderea ca pot! Am dat multe examene vara aia, mai ales ca "pe vremea mea" nu erau concursuri de dosare ci examene de admitere. Am luat luat la mai multe facultati insa ceva din mine m-a facut sa raman la Pedagogie, desi eram printre ultimele persoane admise la buget. Am intrat si am ramas. Si bine am facut! Este un lucru pentru care multumesc universului ca a aliniat oportunitatile in asa fel incat eu sa fiu studenta a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei.

La inceputul facultatii am observat si o tendinta ce-mi displacea enorm! Aceea de a eticheta studentii specializarii Pedagogie. Pentru ceilalti studenti ai facultatii eram aceia mai slabi, specializarea mai putin importanta. Pentru prieteni, fosti colegi de liceu si tot felul de cunoscuti care te intrebau "tu la ce facultate esti" era cam acelasi lucru "aa...adica te faci profesor?!" (urmat fie de priviri ce inspirau mila fata de mine pedagogul, fie de rasete abtinute sau nu). Devenea frustrant si am realizat ca nu doar pentru mine ci si pentru alti colegi de-ai mei. In tot felul de contexte de tipul: iesiri cu prietenii, iesiri in cafenele, diverse localuri, diverse activitati incepusem sa ne identificam ca studenti la psihologie (oricum faceam destula). Lumea nu prea intelegea ce este exact pedagogia si noi nu prea aveam chef si rabdare sa explicam pentru a o mia oara ca pedagogia nu inseamna doar a fi profesor si ca oricum nu e nimic plictisitor in asta. Insa dupa 4 ani de pedagogie ador sa spun ca sunt licentiata in pedagogie si sa fiu intrebata daca vreau sa fiu profesor si sa mi se ofere o oportunitate sa spun chiar si 2-3 cuvinte despre pedagogie. Si da, vreau sa fiu profesor, numai ca intrebarea "ce vrei sa faci cu facultatea asta?" sau "ce vrei sa te faci?" e deja putin banala pentru ca vreau sa "ma fac" multe! (asa cum si Alexuta ma intrebase candva)

Vreau sa scriu carti (nu stiu daca asta ma face neaparat un scriitor), sa fiu un profesor inovativ care va invata zi de zi alaturi de elevii si studentii sai, vreau sa fiu un bun manager de proiect (sa-mi dezvolt cariera in ONG), sa fiu un trainer bun si un speaker la fel de bun. Vreau sa investesc in educatie, in a mea si a altor persoane. Pentru ca e ceea ce iubesc sa fac si pentru ca asta va insemna ca nu voi munci nicio zi din viata mea, ci voi face doar ce-mi place :)

La admiterea la masteratul de "Comunicare, societate si mass-media" de la UBB Cluj am fost intrebata de ce un masterat in comunicare si de ce un masterat la Cluj. Era un raspuns firec pentru mine: "masterul acesta este doar un ocol pe care eu il fac in formarea mea. am nevoie de competentele pe care mi le poate dezvolta acest master pentru cariera in ong pe care mi-o doresc insa imediat dupa finalizarea lui doresc sa devin doctorand in stiintele educatiei". Si am ajuns! Incepand de luna asta sunt doctorand in Stiintele Educatiei, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Insa investitia mea in educatie nu se opreste mai mult. Am riscat si m-am aventurat la inca un program de masterat "Asistenta sociala si Economie sociala", master care m-a cucerit iremediabil. Ma simt pregatita si pentru masterat si pentru doctorat, mai ales ca nu stiu cum de functioneaza legea atractiei atat de bine in cazul meu si am reusit sa-mi adun pasiunile in absolut tot ceea ce fac. Licenta am facut-o dintr-o combinatie de 2 mari pasiuni: educatie si ecologie (a rezultat "Programe de educatie pentru ecologie, protectia mediului si dezvoltare durabila" si apoi cartea EcoEducatia - in curand prezentata si aici :D ). Dizertatia am pliat-o pe o alta mare pasiune: ong (si a rezultat "Imagine si comunicare in organizatiile non-guvernamentale din Romania"). Masteratul nou aduce asistenta sociala (un teren pe care nu l-am uitat de cand am dat acel examen de admitere in 2004) si mai ales economia sociala care implica foarte mult sectorul nonguvernamental. Doctoratul: "Formarea formatorilor din perspectiva educatiei pentru dezvoltare durabila". Ce poate fi mai frumos de atat? Educatie, ONG, ecologie, dezvoltare durabila, toate in planul meu de invatamant! Si toate regasite in AIDA! Din acest punct de vedere sunt cel mai bogat om!

Educatia este importanta pentru mine. Ziua asta a fost importanta pentru mine: Ziua Educatiei. Si nu am cum sa ma gandesc la Ziua Internationala a Educatiei fara a-i aminti pe profesorii care mi-au dat un sens, o incurajare, o nota mica pentru a-mi demonstra ca pot mai mult...

Primul profesor care m-a incurajat si a vazut potentialul din mine si care este un model de educator este fara nicio indoiala doamna Maria Vasilescu, profesoara mea de geografie. Am avut marele noroc sa-mi fie profesoara din clasa a 6 a si pana in ultimul an de liceu. Si ce stiu de la dansa nu este doar geografie (am caietul din clasa a 12 a aici, la Cluj! Il port mereu cu mine pentru a ma adiuce cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie!). Dansa m-a invatat sa fiu responsabila, sa-mi asum riscuri si sa ma desprind de manual si sa invat cu totul altfel. Ce de note mici am avut la geografie, ce de harti insemnate si cate nopti de invatat nebun! Insa spre final notele de 10 veneau de la sine..inclusiv cel de la BAC. Ce bucurie imensa am avut cand am reintalnit-o vara aceasta pe strada. Imi dadeau lacrimile! Multumesc Doamna profesor!

Un alt profesor important pentru mine a fost Domnul Vladescu, domnul diriginte din liceu ,unul dintre cei 4 :) Dansul m-a invatat ce e empatia. Nu psihologia era materia dansului cea mai importanta ci umanitatea! Domnului Vladescu ii datorez mii de multumiri pentru discutiile si incurajarile dincolo de ore, pentru momentele de sinceritate si pentru momentele in care am invatat ca oricine poate face greseli.

Domnisoara Ene Carmen, unul dintre cei 4 profesori diriginti m-a invatat ca visele pot fi realizate si ca este foarte important sa stii cine vrei sa ajungi. Dansa m-a incurajat sa imi explorez capacitatile si sa muncesc cat de mult pot.

Doamna Daniela Silaghi este profesorul meu de suflet. Dansa m-a invatat sa creez in franceza nu doar sa vorbesc in franceza. Dana Silaghi a vazut copilul din mine si adultul ce pot fi. Mi-a oferit oportunitatea primului job: timp de calitate cu Maruta :) si ocazia unei vizite sigure de fiecare data cand ajung in Buzau, ca unui prieten bun si vechi pe care-l respecti precum un parinte spiritual. Datorita doamnei Silaghi am ajuns sa fac voluntariat! Dansa a venit cu un bagaj de incredere si cu o idee si asta este tot ce a fost nevoie pentru ca eu astazi sa fiu in cel de-al 10-lea an de voluntariat. Sunt convinsa ca daca Dana Silaghi nu ar fi aparut in viata mea eu nu as fi fost astazi nici macar jumate din pasiunile mele, pentru ca dansa m-a ajutat sa mi le descopar la timp! Va multumesc doamna Dana Silaghi si abia astept sa ajung acasa, la Buzau sa va fac o vizita cu o multumire pe viu si cu o imbratisare reala.

Ma consider un om norocos. Contextul nu a fost mereu de partea mea si am trecut prin multe incercari insa am avut sansa de a-i cunoaste pe cei mai buni profesori din tara, toti adunati de universul asta pentru ca eu sa iau ce e mai bun din fiecare. Am avut multi profesori de la care am invatat doar un "asa nu" si multi profesori la care imi doream sa pot face cumva sa ma teleportez in cursul urmator. Dar sunt acesti oameni minunati carora le multumesc astazi si nu stiu daca vor ajunge sa citeasca ceea ce scriu eu acum desi mi-ar placea enorm si ma inclin in fata lor!

In facultate am intalnit inca 3 educatori pe care ii apreciez enorm: Doamna Catalina Ulrich, coordonatorul lucrarii mele de licenta, o profesoara extraordinara ce m-a incurajat mereu si care a fost acolo mereu.

Doamnei Lavinia Barlogeanu ii datorez multumiri pentru ca m-a facut sa am incredere in mine, pentru ca mi-a fost psiholog, prieten, mama si profesor. Ii multumesc dansei pentru ca m-a ajutat sa privesc dincolo de cuvinte si dincolo de imagini si impresii. Ma inclin cu respect in fata acestei doamne.

Domnul Romita Iucu, coordonatorul meu de doctorat, este profesorul care m-a inspirat mereu in ceea ce priveste educatia si stiintele ei. Dansul mi-a aratat valoarea inovatiei, a creatiei si a deciziei si responsabilitatea educatorului. Am invatat ca nu e atat de usor precum pare pentru ca daca ar fi usor ar fi si o problema.

Da, am avut noroc. Chiar daca in clasele 1-3 doamna invatatoare ma speria teribil (in special cand lua decizia sa ne pedepseasca fizic pe toti pentru greseala unui - ca sa fim o echipa) si ne certa tot timpul, viata mi-a adus apoi mentori, prieteni si parinti in acesti educatori minunati. Va multumesc doamnelor si domnilor profesori si imi doresc ca fiecare elev si student sa aiba norocul meu!

Un mar rosu - AIDA from Initiative Durabile on Vimeo.

5 octombrie...Ziua Educatiei...
Imaginea zilei de azi:

o zi de luni

Uneori lucrurile normale pot fi minunea unei zile de luni. Cred sincer ca un lucru banal venit cand nu te astepti si cand ai nevoie de el mai mult decat crezi, se poate transforma intr-o minune, asa ca minunea mea de azi ce m-a facut sa iubesc ziua asta. Si ca orice minune, te face sa zambesti, sa iti vezi ziua dintr-o perspectiva pozitiva si chiar sa speri la mai mult...caci minunile apar si cand muncesti si visezi pentru ele!

acasa

duminica! o duminica cu chef de stat in casa si de simtit ca acasa...Abia astept sa fac bucataria sa miroasa ca o "acasa", abia astept sa imi pun ordine in proiecte si abia astept sa traiesc ziua asta - acasa!

5 grade

De vreo 5 ani am dezvoltat o pasiune pentru imagini...nu doar fotografie ci imagini. Le caut obsedant in anumite stari...de plictiseala - si de nevoie de inspiratie si de stimulare a mintii, de tristete - cu nevoia de a fi mai bine, de entuziasm - cu nevoia de a gasi o modalitate de a-l exprima... da, imaginile sunt importante pentru mine! In curand o sa am nevoie de un nou hdd sau mai bine de o super imprimanta care sa-mi permita sa le imprim toate pe hartie desi majoritatea sunt deja imprimate in mine, in mintea mea, in inima mea.

De o saptamana incoace am mers din link in link, dintr-un cuvant cheie intr-altul. Am strans intr-o saptamana inca 915 imagini, imagini care m-au inspirat pentru noi postari pe blog, pentru noi proiecte AIDA, pentru noi momente bune de trait. Unele dintre ele ma fac sa visez departe si imi dau senzatia ca departele e mult mai aproape si ca trebuie sa ma pregatesc. Altele ma motiveaza pentru acum si altele sunt ca niste amintiri, ca amintirile mele desi imaginile, oamenii si locurile imi sunt straine. Imaginile astea sunt pentru mine mai mult decat o mie de cuvinte si nu am sa dau un alt numar pentru ca nu reflecta oricum nimic.

...Si pentru ca imaginile graiesc cu cele mai adanci locuri din mine si pentru ca un blog este un jurnal, jurnalul meu, m-am gandit sa public zi de zi imaginea ce imi va descrie ziua... insa nu stiu daca sa scriu dimineata si sa aleg o imagine atunci sau sa scriu la final de zi... si ma gandesc la asta deoarece legea atractiei si gandirea pozitiva la mine se imbina foarte bine in a crea o zi frumoasa - ceea ce da un plus ideii de "postez la inceput de zi". Dar ce frumos e sa faci rezumatul unei zile cu o imagine! Cat de expresiva poate ea fi!

Acum e usor...e trecut de miez de noape si alegerea e evidenta :) (ps: pentru mine e o noua zi doar dupa ce dorm)

...Da...azi am fost la cursuri (clujenii mereu se grabesc sa inceapa scoala - si mie asta nu-mi displace acum deloc) - al doilea curs deja de la maserul cel nou. Cursurile dureaza 3 ore si sunt destul de concentrate ceea ce e minunat pentru ca inseamna ca am de ce sa fiu prezenta in sala. Deja din 2 cursuri am invatat o multime de lucruri de existenta carora nici nu banuiam. Toate ca toate..cursurile de sambata dimineata, intr-o zi foarte friguroasa poate conduce la confuzii: unde sunt, ce zi e, oare patul mai e cald, oare nu pot sa merg acasa sa beau o ciocolata calda de sub patura? Noroc cu cele 3 ore...prima am dormit-o (desi am pedalat in viteza pana la facultate) asa ca au ramas cele 2 ore normale :)) Dupa mersul cu bicicleta pe 5 grade, o sala de curs racoroasa am dat de caldurica din casa bunicilor :D unde totul parea primitor, ca o zi de week-end (desi inca nu-l simteam ca doar fusesem la scoala). Si dupa vizita neprogramata am stabilit o plimbare pana in Iulius Mall unde stiam ca-i voi gasi pe voluntarii Little People (e a doua zi in care ma imbrac in galben, dupa ce acesti voluntari minunati m-au facut mult mai constienta de faptul ca lucrurile mici pot face diferente mari). M-am bucurat foarte mult sa-i vad misunand ca furnicutele peste tot si m-am bucurat ca sunt atatia oameni motivati de la care am de invatat... Dupa mici cumparaturi casnice am pedalat fuguta catre casa unde pisica ne astepta torcand...la fel de calduros ca in poza mea... A fost o zi foarte friguroasa dar eu m-am gandit clipa de clipa la caldurica, la o zi de lenevit cu o carte, cu o ciocolata calda sau cu un laptop...orice numai sa fac ceva si totusi sa nu fac nimic.

Revin maine.. pe dimineata :)

dor de mine, dor de blog

Mi-e dor sa scriu...mi-e dor de profunzimea randurilor de pe blog in defavoarea celorlate activitati online cotidiene pe care le-am facut o rutina...

Mi-e dor de mine cand scriu pe blog si mi-e dor sa scriu lucruri pe care le-am gandit mereu sau pe care inca nu stiu ca le voi gandi. Mi-e dor sa scriu lucruri pe care nu le cunosc si pe care totusi simt ca le iubesc!

N-am mai scris din mai cred..stiu ca abia asteptam sa incep proiectele Mediateca si SCEVIA din AIDA. Mediateca inca se deruleaza (si va urma partea cea mai interesanta) iar SCEVIA mi-a adus multa, multa multumire si inspiratie. Am cunoscut niste tineri realmente motivati sa traiasca fiecare clipa si care nu ezita sa spuna exact ce gandesc. Am cunoscut doua doamne profesoare din Liceul pentru Deficienti de Auz Cluj-Napoca ce predau cu sufletul si cu o rabdare greu de dezvoltat. Am invatat sa transmit cateva lucruri prin semne si sa citesc Europa cu mainile. Am invatat cum se scrie numele meu in Braille, dincolo de toate experientele de invatare pe care mi le-am luat de la fiecare persoana in parte. Am invatat cum sa deschid usa oportunitatilor si mi-am facut mult mai multe cunostinte decat speram. Din mai am inceput sa ma simt adoptata de orasul asta mare...dupa un an si jumatate de cand m-am mutat aici.

Am derulat Proiectul EcoAtelierul in Peninsula Park la Festivalul Peninsula din Targu Mures...o experienta incarcata de schimbari meteo (si la propriu si la figurat) dar o experienta din care sigur am invatat multe despre mine, despre proiecte si despre pregatirea unui proiect.

Am terminat si masterul iar dizertatia....dizertatia a fost o experienta incredibil de antrenanta...Am fost asa de aglomerata incat am lasat-o pe ultima clipa...ma pregatisem din timp pentru ea...aveam planuri mari insa a trebuit sa ma adaptez timpului pe care mi l-am rezervat si a fost minunat. Munca multa, panica si mai multa, plans, entuziasm, examen, respirat adanc...nota foarte mare. Uneori ma uimesc cu puterea de a lucra sub stres puternic si cu dead-line-uri scurte dar asta nu inseamna ca ele imi si fac placere (prietenii stiu).

Timpul a trecut repede din mai....as putea numara zilele in zile de proiect, zile de training, intalniri cu voluntarii, redactarea proiectelor noaptea tarziu, dizertatie, Peninsula, EcoEducatia cu ISBN, invatat pentru admitere....

Luna asta am reusit sa imi programez inca 3 inceputuri de an de scoala...caci intrasem in panica nestiind ce voi face eu in septembrie-octombrie cand toata lumea se pregateste de scoala. Am intrat la Scoala Doctorala din Facultatea de Psihologie si Siintele Educatiei, Universitatea din Bucuresti, la singurul domn profesor pe care mi l-am dorit vreodata in postura de coordonator stiintific (acel profesor care te invata cat e de minunat sa creezi). Si pe langa asta, in munca mea de intocmire a dosarului de inscriere la doctorat am aflat in ultima clipa de un program de maserat nou in Asistenta sociala si Economie sociala. A fost atractie la prima descriere primita si am stiut ca vreau sa candidez pentru un loc cu bursa POSDRU, fiind al doilea masterat, din care primul pe loc bugetat. Am vrut scoala...si am primit. Cum imi zicea cineva pe FaceBook, putere de munca sa am...entuziasmul il am clar, setea de cunoastere mai mult de atat. Si ma simt pregatita sa invat pe toate planurile si sa adresez toate intrebarile de cercetare... Poate asta e varsta mea de invatare potrivita. Acum simt ca pot, ca vreau si ca nu ma mai satur de informatii si planuri si proiecte.


Am avut o perioada incarcata, cu multe lipsuri si cu multe castiguri pe care o simt si o gandesc ca o investitie in viitor...al meu si al celor cu care voi interactiona, fie personal, fie prin proiectele AIDA. Am sa trag aer in piept si am sa incep sa muncesc la echilibrarea lucrurilor...pentru ca poate asta imi mai lipseste...un echilibru. Si parte din echilibru simt ca este si blogul asta de care atata dor mi-a fost si pe care nu de puine ori am inceput sa scriu ceva si renuntam...caci nu simteam ca e momentul...acum era deja necesar. Ceva din mine urla sa scriu si sa scriu...si revin cat de repede!

mai

Nu stiu de ce il tot intrebam pe Damian care este luna lui preferata. Fara sa-mi dau seama, l-am intrebat de vreo 3 ori intr-o perioada nu foarte mare de timp. Si dupa fiecare raspuns primit imi dadeam seama ca adresasem intrebarea lui dar era menita sa-mi dea mie ocazia sa spun cat de mult imi place luna mai. Stiu ca o data l-am intrebat in dormitor asta si alta data in bucatarie. De ambele dati eu priveam visator pe geam si asteptam sa spuna cat mai repede ca sa-i pot face declaratia mea de iubire pt mai.

Mai...mai pentru ca atunci e primavara si e vara. Mai pentru ca iubesc tricourile si bluzele descheiate. Mai pentru ca iubesc verdele ala crud. Mai pentru ca se simte izul de vacanta si totusi studentii sunt in sesiune iar mie imi place sesiunea caci ma face sa ma simt activa. In sesiunea din mai aveam de cele mai multe ori proiecte sau examene mai faine decat in februarie, prilej de munca faina, de lucru pe echipe, de stat la povesti intre orele de lucru intens.

Mai pentru ca incep concertele in aer liber, pentru ca poti sa stai sa privesti cercelusii hand-made fara sa-ti fie frig si sa te grabesti. Mai pentru ca esti mai aproape de natura. Pentru ca atunci imi vine sa ies cu patura pe iarba, oriunde as fi.

Iar acum...mai pentru ca mai imi aduce 2 proiecte dragi. Am scris 2 proiecte de suflet pentru AIDA si amandoua au finantare TIA. Mai pentru ca abia astept educatia nonformala si entuziasmul proiectelor. Oameni noi si oameni vechi, idei inovatoare, experiente de invatare.

Mai...e ca un rasarit de viata pentru mine!

inca putin...

nu mai e mult si vei afla... fii cu ochii pe creion!

Intra in joc! Da click pe imagine si urmareste creionul zilele astea!

pentru prieteni...

Sunt multe momente cand imi amintesc cu drag de anii petrecuti in bucuresti, de lungile discutii cu prietenele mele dragi. As putea sa incep sa scriu cat mi-e de dor sa stau la povesti cu Ral in fata caminului, ori la facultate sau pe hol la bine, sau as putea scrie cat imi e de dor de vizitele la Raluca, de obiceiurile de week-end cu Sonia si Danuta, de meniul de la kfc in fata a nu stiu cate episode de Sex and the city, de proiectele in care radeam cu Ral ore intregi, de expresivitatea lui Teo, dor de ploile de vara, dor de vara, de caldura, dor de mare...

insa aleg sa privesc altfel paharul si sa spun: cat iubesc orele de ras cu Ral, cat ador povestile la Raluca, sedintele de confesiuni cu Soso, cat imi place grija lui Teo pentru mine, ce draga imi e Sonia si Sonia (cea mica), ce mult ma bucur pentru Danuta, ce ma bucur ca ploaia va mai veni de cate ori va avea chef si cat de fericita sunt cand stiu ca marea ma asteapta zi de zi... ce mult imi place cand ma simt bine fara motiv...

multumesc prieteni dragi: Sonia, Soso, Danuta, Sonia mica, Ral, Vali, Sys, armonioasa Ver, Raluca si Vali, Damian, Alexuta mica si Alexuta mare, Maruta...va multumesc ca imi faceti viata mai frumoasa, ca mi-o umpleti cu bucurii mici si sigure!