Voluntariatul este experienţa supremă de învăţare nonformală.
Este activitatea prin care spiritul civic este cultivat la cele mai înalte standarde.
Voluntariatul este experienţa generatoare de schimbare individuală şi socială. Prin voluntariat, persoana care se implică învaţă un nou mod de acţiune. Lucrul se realizează doar în cadrul unei echipe ale căror obiecte coincid, interesele fiecărui membru de asemenea. Grupurile de voluntari realizează acţiuni menite să-i ajute pe ceilalţi, să ajute dezvoltarea comunităţii în care trăiesc, luptă împotriva situaţiilor nedrepte şi pentru cauze ce au ca nucleu libertatea, protecţia socială, protecţia mediului – drepturile omului şi ale Naturii.
Mihnea Blidariu (
„Salvaţi Roşia Montană”) consideră că „Roşia Montană a demonstrat că în România există tineri dornici să se implice. Campania a avut câteva sute de voluntari, din mai multe oraşe ale ţării, inclusiv din zone foarte îndepărtate de Roşia Montană, cum ar fi Iaşi sau Constanţa. Activitatea de voluntar este una care îţi poate aduce mari satisfacţii, mai ales când lucrezi în echipă; îţi poate întări voinţa, îţi poate da experienţă de comunicare. Iar dacă mai şi câştigi o asemenea luptă, credeţi-mă, e o bucurie imensă.”
Persoanele care se implică în activităţi voluntare se situează la un anumit nivel de dezvoltare civică, dezirabilă pentru o societate deschisă, unită, modernă.
A fost considerat necesară identificarea percepţiei persoanelor cu cel puţin o activitate de voluntariat în ultimii 3 ani cu privire la educaţia pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.
A. OBIECTIVEAstfel a fost realizată încă o cercetare ale căror obiective au constat în:
* Măsurarea gradului de interes în ceea ce priveşte problemele societăţii contemporane;
* Măsurarea percepţiei cu privire la implicaţiile educaţiei formale, informale şi nonformale în ecologie, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;
* Măsurarea percepţiei cu privire la activităţile de voluntariat.
B. PREZENTAREA METODEI DE INVESTIGAŢIE Pentru atingerea obiectivelor stabilite a fost elaborat un chestionar cu 17 itemi, 12 cu întrebări închise, 5 cu întrebări deschise.
Chestionarul este structurat în 3 capitole, fiecare urmărind atingerea unui anumit obiectiv: a) de măsurare a preocupării vis-a-vis de problemele societăţii, b) de măsurare a percepţiei cu privire la implicaţiile educaţiei formale, informale şi nonformale în ecologie, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, c) de măsurare a percepţiei cu privire la activităţile de voluntariat.
C. LOT DE SUBIECŢIChestionarul elaborat a fost completat de 32 de persoane din care:
· Studii:* Liceale: 4;
* Postiliceale: 0;
* Universitare: 27;
* Postuniversitare: 1;
· Vârstă:* Vârste cuprinse între 16 - 32 de ani;
* Cea mai mare parte situându-se între 20 – 23 de ani;
· Sex:* Feminin: 16;
* Masculin: 16.
D. RECOLTAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR Datele au fost recoltate prin completarea chestionarului online, respondenţii fiind din toate zonele ţării. Chestionarul a fost postat pe grupuri de discuţii şi site-uri specializate în activităţile de tineret şi voluntariat.
E. REZULTATELE CERCETĂRII În urma aplicării chestionarelor au fost atinse obiectivele cercetării rezultând următoarele rezultate:
Persoanele care au avut cel puţin o experienţă de voluntariat în ultimii 3 ani, sunt persoane interesate de ceea ce se întâmpla în jurul lor. 53,1 % dintre aceştia au declarat că sunt întotdeauna interesaţi de problemele societăţii în care trăiesc, 34,4% sunt adesea interesaţi de aceste probleme, 6,3% sunt interesaţi uneori, acelaşi procent de persoane fiind interesate de problemele societăţii rareori, pe când nicio persoană nu a declarat că nu este interesată de acestea.
Respondenţii sunt de părere că programele şi campaniile sociale trebuie încurajate şi sprijinite de către cetăţenii ţării întotdeauna, în proporţie de 75%, adesea 15,6%, uneori în proporţie de 9,4%, rareori 0%, niciodată 0%.
Respondenţii consideră că toate cele 3 forme de educaţie (formală, nonformală şi informală) sunt importante pentru protecţia mediului aproximativ în aceeaşi măsură. Procentele sunt detaliate mai jos:
Întotdeauna Adesea Uneori Rareori NiciodatăEDUCAŢIE FORMALĂ 75% 25% 0% 0% 0%EDUCAŢIE INFORMALĂ 75% 18,8% 6,3% 0% 0%EDUCAŢIE NONFORMALĂ 71,9% 15,6% 9,4% 3,1% 0%Când vine vorba de
definirea voluntariatului, limbajul respondenţilor devine unul afectiv. Câteva dintre definiţiile voluntariatului identificate sunt următoarele:
o „Iniţiere în a demonstra că totuşi te interesează o anumită chestie şi pui suflet în ceea ce faci! Nu-şi au rol banii aici. Dacă faci ceva, o faci din plăcere.”
o „Consider că voluntariatul este cea mai eficientă modalitate prin care se poate da exemplul personal.”
o „Dorinţa de implicare şi de a te simţi util societăţii, de a „da ceva” fără să aştept răsplată.”
o „Ocazia de a-ţi arăta ţie că-ţi pasă, de a te implica fără să aştepţi satisfacţii materiale, iar satisfacţiile personale nu vor întârzia în nici un caz să apară dacă îţi faci treaba, dacă eşti creativ şi cât mai original.”
o „Posibilitatea fiecăruia dintre noi de a ne implica în rezolvarea problemelor societăţii în care trăim.”
o „Un fel de a fi. E ceva care vine din interior. Înseamnă mai mult decât participare la diverse proiecte/campanii. Înseamnă implicare 100% fără a aştepta „ceva” de ordin material înapoi, vreun soi de recompensă pentru asta.”
o „A da din timpul şi abilităţile personale pentru a susţine o cauză bună. Ai două mâini? Ai două picioare? Atunci sigur poţi face ceva, trebuie doar să vrei!”
o „Voluntariatul este munca pe care cineva o desfăşoară pentru a susţine o cauză în care crede, fără să se aştepte la câştiguri materiale de pe urma acesteia.”
o „O modalitate prin care reuşeşti să te simţi util ţie şi celorlalţi, un mijloc de a-ţi dovedi umanitatea, spiritul de echipă, capacitatea de dăruire.”
o „Şansa de a fi om.”
Motivaţia pentru voluntariat a respondenţilor sunt diverse, dar nu departe de ideea de a ajuta:
o „Pentru că societatea are nevoie de oameni care să facă ceva pentru ea, pentru că-mi place, ca să nu pierd vremea acasă sau pe calculator, să fiu un exemplu, să ajut oamenii pentru că asta îmi place foarte mult: să ajut.”
o „Dorinţa de a face ceva în plus decât ceea ce fac la serviciu, dorinţa de a îmi îmbunătăţi abilităţile, de a mă dezvolta profesional şi personal.”
o „Cel mai important lucru: te formezi pentru viitor. Este un început uşor care iţi poate uşura viaţa în continuare. O dată ce ai participat la anumite programe de voluntariat porneşti în continuare cu un AS în mână.”
o „Programele de voluntariat la care am participat au avut loc în cadrul unor campanii care promovau ecologia și/sau dezvoltarea durabilă (Stufstock – în cadrul campaniei „Salvați Vama Veche” și Fân Fest – în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”).”
o „Motivul pentru care am ales să particip la diverse programe de voluntariat a fost pentru ca am dorit să fiu schimbarea pe care o vreau în lume (Mahatma Ghandi).”
o „Întotdeauna am considerat că pot să fac mai mult ca să ajut lumea. Cel mai mult îmi place să ajut copiii. Am participat de asemenea şi la multe activităţi ecologice, iubesc natura şi vreau să rămână aşa cum e, să nu o distrugă ceilalţi. Consider că este datoria fiecărui cetăţean să îi ajute pe ceilalţi.”
o „Dorinţa de a schimba ceva.”
o „Posibilitatea de a: învăţa lucruri noi, cunoaşte oameni noi, schimba ceva în comunitatea din care fac parte şi nu numai.”
o „În primul rând am vrut să învaţ să muncesc în echipă şi dezinteresat. Apoi mai e şi ideea că sunt privite bine aceste activităţii în CV.”
o „Nevoia de implicare în rezolvarea unor probleme şi dobândirea de experienţă personală.”
Persoanele care i-au influenţat pe respondenţi în decizia de a se implica în programe de voluntariat au fost de regulă prietenii, membrii familiei, colegii şi alte persoane deja implicate în activităţi de voluntariat. Mulţi respondenţi însă au declarat că nu a fost nevoie de nimeni pentru a-i motiva.
Câteva dintre răspunsurile acestor cetăţeni activi:
o „Nu consider că a existat vreo persoană care să mă influențeze în luarea acestei decizii. Cu toate acestea, semnalele de alarmă trase de mass media în domeniul ecologiei și dezvoltării durabile m-au făcut să devin conștientă că nu trebuie să aștept ca ALȚII să ia măsuri și că pot deveni o parte activă în acest proces.”
o „Prin prisma negativă prezentată de politicianul român, vreau să ma implic pentru a schimba ceva (deşi sună utopic).”
o „Actuala situaţie din societatea noastră, nepăsarea celorlalţi.”
o „Coordonatorii proiectului de voluntariat şi prietenii deja implicaţi în acest tip de activitate.”
o „Modelul occidental de voluntariat şi de spirit civic. Am văzut că dacă comunitatea se implică activ se pot face schimbări la nivelul bunăstării populaţiei.”
o „Persoana care m-a influenţat este profesoara de istorie din Şcoala Generală care ne-a îndrumat spre o astfel de activitate când eram în clasa a VII-a.”
o „Prietenii, familia şi exemplele pe care le-am avut în liceu.”
Importanţa şcolii, prin programele sale şcolare şi extraşcolare sau prin profesorii săi în luarea deciziei de implicare în programele de voluntariat este foarte mare în percepţia respondenţilor. Chiar dacă 65,62% dintre aceştia au declarat că şcoala nu a avut importanţă în luarea deciziei de a deveni voluntar, majoritatea acestora consideră că este de datoria şcolii să ofere informaţii despre voluntariat. Opiniile prezentate mai jos conturează mai bine situaţia menţionată:
o „Nu, profesorul de geografie a avut o iniţiativă care nu s-a mai concretizat.”
o „Din păcate, în instituțiile școlare acest tip de programe nu sunt promovate așa cum ar trebui. În ceea ce privește profesorii mei, aceștia nu putut ieși din tipare, nu au putut avea o legatură mai strânsă cu elevii și prin urmare, nici nu promovat programele de voluntariat în care elevii se puteau implica. Așadar nici școala și nici profesorii nu m-au influențat în niciun fel.”
o „Da, profesoara de biologie mai ales, în activităţile ecologice. Diriginta mea m-a ajutat de asemenea, m-a făcut să privesc cu alţi ochi copiii din centrele de plasament.”
o „Nu, din pacate. Şi spun din păcate pentru că în şcoli nu se promovează suficient voluntariatul. Pe vremea când am început voluntariatul eram în clasa a VI-a, în şcoală nu promova nimeni voluntariatul. Cu timpul, abia în liceu am auzit şi eu de profesori care să aibă habar de activităţi de voluntariat.”
o „Nu, şcoala nu a avut nicio influenţă.”
o „Da, datorită şcolii şi a profesorilor am ajuns să fac voluntariat. Aceştia au fost factorii care au declanşat interesul meu faţă de acest aspect. Şi nu sunt singura persoană, mulţi dintre colegii mei de atunci s-au lăsat antrenaţi în diversele “campanii” cu scop umanitar organizate de conducerea şcolii.”
o „Da, prin activităţile interesante pe care uneori le organiza.”
o „În ceea ce priveşte şcoala nu prea m-a influenţat, iar profesorii doar câţiva erau interesaţi în a coopta elevii în activităţi extracurriculare. Puţini au fost cei care într-adevăr au fost preocupaţi de activităţile desfăşurate de elevi în afara orelor de şcoală, şi acei puţini au fost cei care ne-au îndemnat ca atunci când ajungem la facultate, să ne preocupam şi de acest aspect al vieţii sociale, şi anume voluntariatul.”
o „Nu au avut mai deloc. Doar s-a vorbit despre acţiuni dar nu m-au determinat doar în mică măsură spunându-mi că este nevoie de oameni care să se implice pentru societate pe bază de voluntariat.”
Percepţia despre importanţa şcolii în voluntariat descrisă anterior a mai fost testată printr-un alt item ale cărui rezultate se regăsesc în figura alăturată. Astfel, 96,9% dintre respondenţi consideră voluntariatul trebuie promovat de instituţiile cu rol educaţional, în timp ce 3,1% consideră opusul.
Ultima întrebare a chestionarului administrat persoanelor cu experienţe de voluntariat, dacă ar repeta decizia de a se implica în astfel de proiecte, a adus rezultate ce oferă încrederea în atingerea, măcar parţială, a scopului principal al respondenţiolor, acela de a face diferenţa, de a schimba ceva. 100% din respondenţi doresc să mai fie încă o dată voluntari.
