21st Century Learner!!

The real TEACHER

Why Volunteer?

VOLUNTARIATUL definit de VOLUNTARI

O activitate la care participi de bună voie, fără a aştepta beneficii materiale în schimb şi care prin natura ei ajută societatea în care trăim.

Iniţiere în a demonstra că totuşi te interesează o anumită chestie şi pui suflet în ceea ce faci! Nu-şi au rol banii aici. Dacă faci ceva, o faci din plăcere.

O muncă pe care o faci din plăcere, la noi fiind confundat cu ,,munca patriotică’’, ceea ce nu este adevărat.

O ocazie pentru oamenii cu o situaţie socială bună de a ajuta pe alţii.

Consider că voluntariatul este cea mai eficientă modalitate prin care se poate da exemplul personal.

O plăcere de a colabora cu diverse societăţi.

Dorinţa de implicare şi de a te simţi util societăţii, de a „da ceva” fără să aştept răsplată.

Şansa de a face ceva bun pentru societate şi pentru natură, şansa de a răsplăti natura pentru ceea ce ne-a oferit.

Ocazia de a-ţi arăta ţie că-ţi pasă, de a te implica fără să aştepţi satisfacţii materiale, iar satisfacţiile personale nu vor întârzia în nici un caz să apară dacă îţi faci treaba, dacă eşti creativ şi cât mai original.

Acţiune de binefacere.

Posibilitatea fiecăruia dintre noi de a ne implica în rezolvarea problemelor societăţii în care trăim.

Ceva ce trebuie făcut din inimă.

Un fel de a fi. E ceva care vine din interior. Înseamnă mai mult decât participare la diverse proiecte/campanii. Înseamnă implicare 100% fără a aştepta „ceva” de ordin material înapoi, vreun soi de recompensă pentru asta.

Activitate neplătită iniţiată de instituţii specializate sau nespecializate având ca scop îmbunătăţirea vieţii sociale.

Modalitatea prin care o persoană ajută necondiţionat şi fără o compesaţie materială, în folosul altor persoane sau a naturii. Şansa de a trăi într-o lume mai bună.
Şansa de a schimba ceva, în bine,chiar dacă multora nu le pasă.

Voluntariatul înseamnă muncă, timp, interes, energie şi voinţă dedicate într-o activitate fără să aştepţi nimic în schimb.

O modalitate prin care reuşeşti să te simţi util ţie şi celorlalţi, un mijloc de a-ţi dovedi umanitatea, spiritul de echipă, capacitatea de dăruire.

Act realizat pentru a sprijini o idee fără a primi în schimb vreun bun sau serviciu.
A da din timpul şi abilităţile personale pentru a susţine o cauză bună. Ai două mâini? Ai două picioare? Atunci sigur poţi face ceva, trebuie doar să vrei!

Acţiune benevolă, neplătită, ce se desfăşoară în sprijinul societăţii sau a unor categorii sociale.

Orice activitate ce presupune implicarea, de bună voie, în acţiunile întreprinse de organizaţiile neguvernamentale ce au diferite domenii de interes.

O activitate desfăşurată în folosul comunităţii, cu scopul dezvoltării personale, profesionale, dacă este cazul.

Activitate prin care îţi oferi timpul tău în a atinge un anumit scop şi prin care îţi dezvolţi anumite abilităţi şi competenţe.

O activitate pe care cineva o desfăşoară, fără să aştepte neapărat recompense materiale în schimbul muncii sale, şi care de cele mai multe ori vizeză îmbunătăţirea unui domeniu al societăţii sau ajutorul unor persoane aflate în dificultate.

Este modul prin care poţi fi tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii.
Şansa de a fi om.

Voluntariatul este acea activitate pe care o susţi cu resurse proprii în mod benevol, cu dorinţa că poţi fi de ajutor altor persoane fără să aştepţi ceva în schimb; o activitate altruistă, dar care asigură beneficii şi pentru persoana în cauză, prin obţinerea experienţei în domeniul respectiv, şi a unei satisfacţii de ordin moral.

O muncă în folosul comunităţii fără a aştepta recompensă.

A acţiona în folosul comunităţii sau societăţii fără a aştepta recompense materiale, un mod de viaţă şi o stare de spirit.

O activitate desfăşurată de către o persoană din propria iniţiativă fără o compensaţie materială.

Voluntariatul este munca pe care cineva o desfăşoară pentru a susţine o cauză în care crede, fără să se aştepte la câştiguri materiale de pe urma acesteia.

Learning by doing

Voluntariatul este experienţa supremă de învăţare nonformală.

Este activitatea prin care spiritul civic este cultivat la cele mai înalte standarde.

Voluntariatul este experienţa generatoare de schimbare individuală şi socială. Prin voluntariat, persoana care se implică învaţă un nou mod de acţiune.

Lucrul se realizează doar în cadrul unei echipe ale căror obiecte coincid, interesele fiecărui membru de asemenea. Grupurile de voluntari realizează acţiuni menite să-i ajute pe ceilalţi, să ajute dezvoltarea comunităţii în care trăiesc, luptă împotriva situaţiilor nedrepte şi pentru cauze ce au ca nucleu libertatea, protecţia socială, protecţia mediului – drepturile omului şi ale Naturii.

Mihnea Blidariu („Salvaţi Roşia Montană”) consideră că „Roşia Montană a demonstrat că în România există tineri dornici să se implice. Campania a avut câteva sute de voluntari, din mai multe oraşe ale ţării, inclusiv din zone foarte îndepărtate de Roşia Montană, cum ar fi Iaşi sau Constanţa. Activitatea de voluntar este una care îţi poate aduce mari satisfacţii, mai ales când lucrezi în echipă; îţi poate întări voinţa, îţi poate da experienţă de comunicare. Iar dacă mai şi câştigi o asemenea luptă, credeţi-mă, e o bucurie imensă.”

Persoanele care se implică în activităţi voluntare se situează la un anumit nivel de dezvoltare civică, dezirabilă pentru o societate deschisă, unită, modernă.

A fost considerat necesară identificarea percepţiei persoanelor cu cel puţin o activitate de voluntariat în ultimii 3 ani cu privire la educaţia pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.

A. OBIECTIVE

Astfel a fost realizată încă o cercetare ale căror obiective au constat în:

* Măsurarea gradului de interes în ceea ce priveşte problemele societăţii contemporane;
* Măsurarea percepţiei cu privire la implicaţiile educaţiei formale, informale şi nonformale în ecologie, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;
* Măsurarea percepţiei cu privire la activităţile de voluntariat.


B. PREZENTAREA METODEI DE INVESTIGAŢIE

Pentru atingerea obiectivelor stabilite a fost elaborat un chestionar cu 17 itemi, 12 cu întrebări închise, 5 cu întrebări deschise.

Chestionarul este structurat în 3 capitole, fiecare urmărind atingerea unui anumit obiectiv: a) de măsurare a preocupării vis-a-vis de problemele societăţii, b) de măsurare a percepţiei cu privire la implicaţiile educaţiei formale, informale şi nonformale în ecologie, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, c) de măsurare a percepţiei cu privire la activităţile de voluntariat.


C. LOT DE SUBIECŢI

Chestionarul elaborat a fost completat de 32 de persoane din care:

· Studii:

* Liceale: 4;
* Postiliceale: 0;
* Universitare: 27;
* Postuniversitare: 1;

· Vârstă:

* Vârste cuprinse între 16 - 32 de ani;
* Cea mai mare parte situându-se între 20 – 23 de ani;

· Sex:

* Feminin: 16;
* Masculin: 16.


D. RECOLTAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR

Datele au fost recoltate prin completarea chestionarului online, respondenţii fiind din toate zonele ţării. Chestionarul a fost postat pe grupuri de discuţii şi site-uri specializate în activităţile de tineret şi voluntariat.


E. REZULTATELE CERCETĂRII

În urma aplicării chestionarelor au fost atinse obiectivele cercetării rezultând următoarele rezultate:

Persoanele care au avut cel puţin o experienţă de voluntariat în ultimii 3 ani, sunt persoane interesate de ceea ce se întâmpla în jurul lor. 53,1 % dintre aceştia au declarat că sunt întotdeauna interesaţi de problemele societăţii în care trăiesc, 34,4% sunt adesea interesaţi de aceste probleme, 6,3% sunt interesaţi uneori, acelaşi procent de persoane fiind interesate de problemele societăţii rareori, pe când nicio persoană nu a declarat că nu este interesată de acestea.

Respondenţii sunt de părere că programele şi campaniile sociale trebuie încurajate şi sprijinite de către cetăţenii ţării întotdeauna, în proporţie de 75%, adesea 15,6%, uneori în proporţie de 9,4%, rareori 0%, niciodată 0%.

Respondenţii consideră că toate cele 3 forme de educaţie (formală, nonformală şi informală) sunt importante pentru protecţia mediului aproximativ în aceeaşi măsură. Procentele sunt detaliate mai jos:

Întotdeauna Adesea Uneori Rareori Niciodată
EDUCAŢIE FORMALĂ 75% 25% 0% 0% 0%
EDUCAŢIE INFORMALĂ 75% 18,8% 6,3% 0% 0%
EDUCAŢIE NONFORMALĂ 71,9% 15,6% 9,4% 3,1% 0%

Când vine vorba de definirea voluntariatului, limbajul respondenţilor devine unul afectiv. Câteva dintre definiţiile voluntariatului identificate sunt următoarele:

o „Iniţiere în a demonstra că totuşi te interesează o anumită chestie şi pui suflet în ceea ce faci! Nu-şi au rol banii aici. Dacă faci ceva, o faci din plăcere.”
o „Consider că voluntariatul este cea mai eficientă modalitate prin care se poate da exemplul personal.”
o „Dorinţa de implicare şi de a te simţi util societăţii, de a „da ceva” fără să aştept răsplată.”
o „Ocazia de a-ţi arăta ţie că-ţi pasă, de a te implica fără să aştepţi satisfacţii materiale, iar satisfacţiile personale nu vor întârzia în nici un caz să apară dacă îţi faci treaba, dacă eşti creativ şi cât mai original.”
o „Posibilitatea fiecăruia dintre noi de a ne implica în rezolvarea problemelor societăţii în care trăim.”
o „Un fel de a fi. E ceva care vine din interior. Înseamnă mai mult decât participare la diverse proiecte/campanii. Înseamnă implicare 100% fără a aştepta „ceva” de ordin material înapoi, vreun soi de recompensă pentru asta.”
o „A da din timpul şi abilităţile personale pentru a susţine o cauză bună. Ai două mâini? Ai două picioare? Atunci sigur poţi face ceva, trebuie doar să vrei!”
o „Voluntariatul este munca pe care cineva o desfăşoară pentru a susţine o cauză în care crede, fără să se aştepte la câştiguri materiale de pe urma acesteia.”
o „O modalitate prin care reuşeşti să te simţi util ţie şi celorlalţi, un mijloc de a-ţi dovedi umanitatea, spiritul de echipă, capacitatea de dăruire.”
o „Şansa de a fi om.”

Motivaţia pentru voluntariat a respondenţilor sunt diverse, dar nu departe de ideea de a ajuta:

o „Pentru că societatea are nevoie de oameni care să facă ceva pentru ea, pentru că-mi place, ca să nu pierd vremea acasă sau pe calculator, să fiu un exemplu, să ajut oamenii pentru că asta îmi place foarte mult: să ajut.”
o „Dorinţa de a face ceva în plus decât ceea ce fac la serviciu, dorinţa de a îmi îmbunătăţi abilităţile, de a mă dezvolta profesional şi personal.”
o „Cel mai important lucru: te formezi pentru viitor. Este un început uşor care iţi poate uşura viaţa în continuare. O dată ce ai participat la anumite programe de voluntariat porneşti în continuare cu un AS în mână.”
o „Programele de voluntariat la care am participat au avut loc în cadrul unor campanii care promovau ecologia și/sau dezvoltarea durabilă (Stufstock – în cadrul campaniei „Salvați Vama Veche” și Fân Fest – în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”).”
o „Motivul pentru care am ales să particip la diverse programe de voluntariat a fost pentru ca am dorit să fiu schimbarea pe care o vreau în lume (Mahatma Ghandi).”
o „Întotdeauna am considerat că pot să fac mai mult ca să ajut lumea. Cel mai mult îmi place să ajut copiii. Am participat de asemenea şi la multe activităţi ecologice, iubesc natura şi vreau să rămână aşa cum e, să nu o distrugă ceilalţi. Consider că este datoria fiecărui cetăţean să îi ajute pe ceilalţi.”
o „Dorinţa de a schimba ceva.”
o „Posibilitatea de a: învăţa lucruri noi, cunoaşte oameni noi, schimba ceva în comunitatea din care fac parte şi nu numai.”
o „În primul rând am vrut să învaţ să muncesc în echipă şi dezinteresat. Apoi mai e şi ideea că sunt privite bine aceste activităţii în CV.”
o „Nevoia de implicare în rezolvarea unor probleme şi dobândirea de experienţă personală.”

Persoanele care i-au influenţat pe respondenţi în decizia de a se implica în programe de voluntariat au fost de regulă prietenii, membrii familiei, colegii şi alte persoane deja implicate în activităţi de voluntariat. Mulţi respondenţi însă au declarat că nu a fost nevoie de nimeni pentru a-i motiva.
Câteva dintre răspunsurile acestor cetăţeni activi:
o „Nu consider că a existat vreo persoană care să mă influențeze în luarea acestei decizii. Cu toate acestea, semnalele de alarmă trase de mass media în domeniul ecologiei și dezvoltării durabile m-au făcut să devin conștientă că nu trebuie să aștept ca ALȚII să ia măsuri și că pot deveni o parte activă în acest proces.”
o „Prin prisma negativă prezentată de politicianul român, vreau să ma implic pentru a schimba ceva (deşi sună utopic).”
o „Actuala situaţie din societatea noastră, nepăsarea celorlalţi.”
o „Coordonatorii proiectului de voluntariat şi prietenii deja implicaţi în acest tip de activitate.”
o „Modelul occidental de voluntariat şi de spirit civic. Am văzut că dacă comunitatea se implică activ se pot face schimbări la nivelul bunăstării populaţiei.”
o „Persoana care m-a influenţat este profesoara de istorie din Şcoala Generală care ne-a îndrumat spre o astfel de activitate când eram în clasa a VII-a.”
o „Prietenii, familia şi exemplele pe care le-am avut în liceu.”

Importanţa şcolii, prin programele sale şcolare şi extraşcolare sau prin profesorii săi în luarea deciziei de implicare în programele de voluntariat este foarte mare în percepţia respondenţilor. Chiar dacă 65,62% dintre aceştia au declarat că şcoala nu a avut importanţă în luarea deciziei de a deveni voluntar, majoritatea acestora consideră că este de datoria şcolii să ofere informaţii despre voluntariat. Opiniile prezentate mai jos conturează mai bine situaţia menţionată:

o „Nu, profesorul de geografie a avut o iniţiativă care nu s-a mai concretizat.”
o „Din păcate, în instituțiile școlare acest tip de programe nu sunt promovate așa cum ar trebui. În ceea ce privește profesorii mei, aceștia nu putut ieși din tipare, nu au putut avea o legatură mai strânsă cu elevii și prin urmare, nici nu promovat programele de voluntariat în care elevii se puteau implica. Așadar nici școala și nici profesorii nu m-au influențat în niciun fel.”
o „Da, profesoara de biologie mai ales, în activităţile ecologice. Diriginta mea m-a ajutat de asemenea, m-a făcut să privesc cu alţi ochi copiii din centrele de plasament.”
o „Nu, din pacate. Şi spun din păcate pentru că în şcoli nu se promovează suficient voluntariatul. Pe vremea când am început voluntariatul eram în clasa a VI-a, în şcoală nu promova nimeni voluntariatul. Cu timpul, abia în liceu am auzit şi eu de profesori care să aibă habar de activităţi de voluntariat.”
o „Nu, şcoala nu a avut nicio influenţă.”
o „Da, datorită şcolii şi a profesorilor am ajuns să fac voluntariat. Aceştia au fost factorii care au declanşat interesul meu faţă de acest aspect. Şi nu sunt singura persoană, mulţi dintre colegii mei de atunci s-au lăsat antrenaţi în diversele “campanii” cu scop umanitar organizate de conducerea şcolii.”
o „Da, prin activităţile interesante pe care uneori le organiza.”
o „În ceea ce priveşte şcoala nu prea m-a influenţat, iar profesorii doar câţiva erau interesaţi în a coopta elevii în activităţi extracurriculare. Puţini au fost cei care într-adevăr au fost preocupaţi de activităţile desfăşurate de elevi în afara orelor de şcoală, şi acei puţini au fost cei care ne-au îndemnat ca atunci când ajungem la facultate, să ne preocupam şi de acest aspect al vieţii sociale, şi anume voluntariatul.”
o „Nu au avut mai deloc. Doar s-a vorbit despre acţiuni dar nu m-au determinat doar în mică măsură spunându-mi că este nevoie de oameni care să se implice pentru societate pe bază de voluntariat.”

Percepţia despre importanţa şcolii în voluntariat descrisă anterior a mai fost testată printr-un alt item ale cărui rezultate se regăsesc în figura alăturată. Astfel, 96,9% dintre respondenţi consideră voluntariatul trebuie promovat de instituţiile cu rol educaţional, în timp ce 3,1% consideră opusul.

Ultima întrebare a chestionarului administrat persoanelor cu experienţe de voluntariat, dacă ar repeta decizia de a se implica în astfel de proiecte, a adus rezultate ce oferă încrederea în atingerea, măcar parţială, a scopului principal al respondenţiolor, acela de a face diferenţa, de a schimba ceva. 100% din respondenţi doresc să mai fie încă o dată voluntari.

EcoEducaţia

« Dacă planifici pentru un an, cultivă orez !

Dacă planifici pentru un deceniu, plantează copaci !

Dacă planifici pentru o viaţă, educă oameni ! »

Proverb chinez

Faptul că Natura suferă mai mult ca oricând de pe urma atitudinii globale a omului însetat de o dezvoltare iresponsabilă nu mai este deloc o noutate.



Conştientizarea prin asumarea de către OM a responsabilităţii acţiunilor sale şi înţelegerea nevoii de protecţie a mediului, precum şi aplicarea soluţiilor de re-echilibrare şi stabilizare a mediului natural reprezintă o nevoie şi o datorie a societăţilor actuale, o provocare globală.



A învăţa populaţia să gândească durabil este în definitiv o bună strategie managerială de a obţine cel mai bun raport cost-beneficiu, în contextul în care costurile reale şi nu neapărat financiare ale societăţilor actuale sunt cu mult peste capacităţile de acoperire a acestora şi într-un moment în care beneficiile obţinute pentru societate şi indivizii acesteia sunt ca o „sabie ţinută de tăiş”.



Pentru a învăţa populaţia să gândească durabil este nevoie de implicarea tuturor factorilor educaţionali – formali, nonformali şi informali, lucru precizat şi în "Strategia U.N.E.C.E. pentru Educaţia pentru dezvoltare durabilă" (produs al întâlnirii de nivel înalt a miniştrilor educaţiei şi mediului, întâlnire organizată în 2005, în Lituania, de către ONU).



O astfel de Eco Educaţie ar putea avea ca obiective: formarea respectului faţă de Natură, dezvoltarea unei conştiinţe globale, formarea unei atitudini de protecţie a Naturii, stimularea interesului faţă de activismul civic şi implicare socială, studiul fenomenelor şi proceselor naturale, studiul căilor şi metodelor de degradare şi re-echilibrare a mediului, formarea şi dezvoltarea gândirii durabile.



În sistemul formal, Eco Educaţia are nevoie de inovaţie şcolară pentru că prin educaţie poţi forma atitudini, caractere, poţi aduce în bagajul celui pe care-l formezi, cele mai importante şi noi informaţii şi pentru că educaţia ia forma pe care creatorul său i-o dă. Poate fi pozitivă sau negativă, completă, complexă, simplă, eliberatoare, bună sau rea.

Cel ce-şi asumă rolul de formator îşi asumă în mod evident rolul de artist, actor, regizor, formator, educat. Este nevoie de o mare pasiune pentru educaţie şi o mare iubire pentru Natură, pentru Oameni şi pentru Viaţă.

Educaţia este un act de iubire ce creează destine şi salvează vieţi!

Educaţia este măsura durabilă de care Planeta are nevoie acum şi pentru totdeauna!

disponibil şi pe:
http://www.naturalist.ro/societate/eco-educatia-1/

Educaţia şi noile PROVOCĂRI

Conform Legii învăţământului, „idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii, în formarea personalităţii autonome şi creative.”

Pe 1 decembrie 2007, în România a fost semnat un Pact al Educaţiei prin care partidele politice se angajează ca, indiferent de apartenenţa politică a viitorilor Miniştrii ai Educaţiei (din perioada 2007-2017), vor continua schimbările Şcolii ca sistem în vederea schimbării prin educaţie, a infrastructurii mentale româneşti.

Societatea românească doreşte realizarea, prin educaţie, a unui om a cărei configuraţii să se bazeze pe valori ca: încredere, onestitate, performanţă, inteligenţă socială, curajul acţiunii civice, creativitate, implicare personală, motivaţie emoţională pozitivă, transferabilitatea competenţelor, forţa echipei. Aceste valori urmează a fi cultivate în cadrul modelului educaţional dezvoltat în perioada 2007-2017.

„Şcoala corespunde în cel mai înalt grad ideii de learning organization. Ea este o organizaţie care asimilează noile exigenţe şi le răspunde prin adaptări dar şi prin soluţii noi, creatoare.” (E. Păun, „Şcoala abordare sociopedagogică”, 2001, p. 27).

„Conform concepţiei lui Peter M. Senge, „organizaţia care învaţă“ (learning organization) este aceea în care oamenii îşi dezvoltă în mod continuu capacitatea de a obţine rezultatele pe care le doresc cu adevărat, în care sunt dezvoltate şi cultivate noi modele de gândire, în care aspiraţiile comune sunt adoptate în mod liber şi în care oamenii învaţă în continuu să facă totul împreună (Peter Senge, The Fifth Discipline, p.3).” (http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=703, accesat la data de 01.05.2008).

Organizaţia care învaţă depinde de cinci elemente: gândire sistemică, măiestrie personală, modele mentale, existenţa viziunii comune şi învăţarea în echipă.
Integrarea noilor provocări în sistemul educaţional este strâns legată de caracteristica de organizaţie care învaţă a şcolii şi se traduce şi prin integrarea noilor educaţii.

„Noile educaţii s-au constituit ca răspunsuri ale sistemelor educative la sfidările lansate de problematica lumii contemporane” (G. Văideanu, 1986).
Câteva din noile tipuri de educaţie pe care sistemul de învăţământ trebuie să şi le însuşească cât mai bine sunt:

* educaţia pentru buna înţelegere şi pace,
* educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD)/ educaţie pentru participare şi democraţie,
* educaţia pentru cetăţenie europeană (ECE),
* educaţia pentru comunicare,
* educaţie demografică,
* educaţia pentru dezvoltare durabilă (EDD),
* educaţia ecologică,
* educaţie economică şi casnică modernă,
* educaţie fiscală,
* educaţie prin mass-media,
* educaţie nutriţională,
* educaţie pentru schimbare,
* educaţie socială.

EDUCAŢIA CIVICĂ

Cetăţenia reprezintă statutul prin care individul, membru al unei societăţi democratice este înzestrat cu drepturi şi obligaţii.

„Ansamblul de activităţi pedagogice, care formează elevul pentru rolul de cetăţean, pentru participarea la viaţa socială, pentru exercitarea drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti” (M. Ştefan, „Lexicon pedagogic”, editura Aramis, 2006) constituie Educaţia Civică.

Educaţia civică sau educaţia pentru cetăţenie vine în întâmpinarea nevoilor omului de a-şi cunoaşte statutul, rolurile, drepturile şi obligaţiile, în contextul unei bune înţelegeri a funcţionării sistemului din care face parte.

În urma dinamicii crescute a schimbărilor sociale din întreaga lume, educaţia civică a intrat pe drumul unei lungi dezvoltări de ramuri şi subramuri, de modificare (schimbare şi îmbunătăţire) de obiective, conţinuturi şi metodologii.

Ca rezultate ale acestor schimbări sociale s-au constituit domenii focalizate pe anumite conţinuturi şi structuri reale, cum ar fi Educaţia pentru Cetăţenie Democratică (ECD) sau Educaţia pentru Cetăţenie Europeană (ECE).

Educaţia pentru Cetăţenie Democratică, „ECD, surprinde contextele de învăţare din afara instituţiilor formale şi insistă asupra tuturor tipurilor de achiziţii necesare formării cetăţeanului: cunoştinţe, valori, atitudini, capacităţi de acţiune şi participare.

ECD se realizează prin abordări educaţionale multiple, intercorelate, cum sunt: educaţia civică, educaţia pentru drepturile omului, educaţie interculturală, educaţie pentru pace, educaţia pentru dezvoltare durabilă, educaţie globală, educaţie pentru media, etc.” (C. Ulrich, „Educaţia civică, perspective teoretice şi abordări aplicative”, editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2007, p. 44).

Obiectivele promovate prin EDC sunt libertatea, solidaritatea, responsabilitatea, echitatea, toleranţa, demnitatea, înţelegerea apartenenţei în sistemul social, activismul civic, obiective regăsite şi în Pactul educaţional semnat în România pe 1 decembrie 2007. Parte din aceste obiective se regăsesc în configuraţia ideală de om de care societatea are nevoie astăzi.

ECD, cu toate formele ei, trebuie să fie în centrul reformei învăţământului.

Dintre aceste forme, lucrarea de faţă va face referire la Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă (în accepţiunea actuală a conceptului de dezvoltare durabilă) cu focalizare pe Educaţia pentru ecologie şi protecţia mediului, definită aici, EcoEducaţie.

EDUCAŢIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

În 2005, în Lituania, Organizaţia Naţiunilor Unite prin Comisia Economică pentru Europa şi Comitetul de Politică a Mediului au organizat întâlnirea de nivel înalt a miniştrilor educaţiei şi ai mediului. Această întâlnire a avut ca produs „Strategia UNECE pentru Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă”.

Această formă de educaţie aduce o reală utilizare în viaţa post-şcolară a informaţiilor şi experienţelor primite, trăite şi învăţate de elev.

Este o formă de învăţare centrată pe elev în care obiectivele educaţionale sunt de formare a unor competenţe necesare şi folositoare în toate domeniile societăţii.

A învăţa populaţia să gândească durabil este în definitiv o bună strategie managerială de a obţine cel mai bun raport cost – beneficiu, în contextul în care costurile reale şi nu neapărat financiare a societăţilor actuale sunt cu mult peste capacităţile de acoperire a acestora şi în contextul în care beneficiile obţinute pentru societate şi indivizii acesteia sunt ca o sabie ţinută de tăiş.

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă cere o serie de schimbări în sistemul de învăţământ propriu fiecărei ţări ce adoptă Strategia UNECE.

Este nevoie de cadre didactice specializate pentru predarea unui obiect de învăţământ care să aibă ca domeniu de studiu dezvoltarea durabilă.

De asemenea, este nevoie de programe de formare pentru ca toate cadrele didactice să îşi conducă activitatea didactică în funcţie de principiile durabilităţii.

Este de asemenea nevoie ca toţi formatorii să înţeleagă faptul că o schimbare a mentalităţii unei naţiuni în gândire durabilă se poate realiza numai prin prezenţa activă a programelor de EDD în mediile formal, nonformal şi informal.

Formatorii din aceste sisteme educaţionale trebuie să coopereze şi să realizeze programe comune.

Inovarea scolara

Ce este inovarea scolara?

Inovarea şcolară este procesul prin care metodele de conducere a lecţiei prin predare, evaluare şi interacţionare, sunt realizate printr-o abordare modernă, în conformitate cu dinamica societăţii, cu noile domenii de interes, noile tehnologii şi în conformitate cu cerinţele sociale şi ale idealului educaţional.

Să inovăm înseamnă să ne adaptăm schimbărilor din societate şi să fim receptivi la tot ceea ce este nou şi inedit.

Cu alte cuvinte, a inova inseamna:

· Schimbare

· Adaptare

· Reorganizare

· Restructurare

· Îmbunătăţire

· Reînnoire

· Reformulare


Cum inovam?

Despre modalităţi de inovare ca metode de predare-evaluare alternative metodelor tradiţionale se scriu studii, lucrări de licenţă, cărţi şi articole, de peste un deceniu. Totuşi ele nu sunt utilizate decât într-o prea mică măsură şi de multe ori sunt utilizate incorect.

Dintre aceste metode alternative amintim, spre a inova, următoarele:


· Metoda predării-învăţării reciproce


· Metoda mozaicului (jigsaw)


· Metoda "schimbă perechea" (share-pair circles)


· Metoda piramidei


· Tehnica Lotus (Floarea de nufăr)


· Brainstorming


· Explozia stelară (starbursting)


· Metoda pălăriilor gânditoare


· Tehnica 6-3-5


· Philips 6-6


· Metoda Frisco


· Sinectica


· Studiul de caz


· Referat


· Eseu


· Dezbaterea


· Conversaţia


· Investigaţia


· Portofoliul


· Portofoliul digital


· Realizarea de postere, site-uri web, blog-uri, reclame, filme, etc.


· Predarea cu ajutorul computer-ului: prezentări PowerPoint, proiecţii filme, audiţii, jocuri


· Evaluarea cu ajutorul computer-ului


· Documentarea pe Internet


În modelele de conducere a lecţiei regăsim strategii de comunicare, de acţiune, de interacţiune şi de informatizare.



În cadrul strategiilor de comunicare se regăsesc strategii de comunicare tradiţională şi strategii de comunicare interactivă.

Strategia de comunicare tradiţională se organizează şi dezvoltă după o schemă liniară: prezentarea materiei (titlul lecţiei), învăţarea dirijată efectuată de elevi dar direcţionată de profesori şi evaluarea elevilor asigurată de profesor.

Strategia de comunicare interactivă reprezintă o eleborare şi perfecţionare permanentă a canalului sau mediului de comunicare în care circulă informaţia. Schema nu este una liniară ci una ramificată: prezentarea conţinutului instruirii prin forme flexibile de realizare a mesajului pedagogic, învăţarea efectuată de elevi, ca parteneri educaţionali şi evaluarea prin diferite metode moderne, evaluarea calităţii activităţii profesorului (formatorului).

În strategiile de acţiune sunt regăsite modelele:

· euristic (profesorul nu este dirijor ci factor ce orientează şi stimulează curiozitatea naturală şi interesul spontan al elevilor pentru descoperire);

· operaţional (construirea cunoaşterii elevului prin activarea operaţiilor şi a acţiunilor sale mintale, determinate genetic şi socio-pedagogic);

· învăţării depline (mastery learning): are în centru o resursă pedagogică şi managerială foarte importantă - timpul de învăţare al elevului. El condiţionează prin atributele sale cantitative şi calitative, reuşita sau succesul învăţării;

· tehnocentric (pune în evidenţă importanţa programării pedagogice prin mijloace exacte ce urmăresc valorificarea optimă a resurselor existente).

În strategiile interacţionale sunt evidenţiate modelele situaţional şi sociocentric. În cadrul acestor strategii, conducerea eficientă a lecţiei depinde de mediul şcolar şi extraşcolar ce trebuie interpretat ca un adevărat ecosistem.

Calitatea procesului educaţional depinde în foarte mare măsura de calitatea profesorului!

Fiecare profesor (formator) trebuie să găsească propriul stil de instruire, predare, formare. De asemenea, metodele trebuie să se plieze foarte bine pe stilurile de învăţare ale elevilor/ studenţilor.

Cand inovam?

Inovarea este un proces ce poate fi realizat în orice moment al acţiunii educaţionale.

Este importantă o observare şi/sau evaluare iniţială pentru a cunoaşte rezistenţa la schimbare, cât s-a inovat până la momentul respectiv şi pentru a cunoaşte elevii şi dorinţele lor.

Este necesară o continuitate în inovare: dacă modalităţile de predare sunt actuale, moderne, inovate, atunci şi evaluarea ar trebui să fie la fel.

Inovarea necesită multă muncă, libertate în gândire, atenţie, informare, noţiuni de psihologie şi pedagogie.

Inovarea este o artă şi un deziderat în domeniul Ştiinţelor Educaţiei.



Indicaţii terapeutice - Avantaje



· Centrarea pe elevi şi pe interesele acestora;

· Elevii sunt parteneri educaţionali, actori şi regizori în acelaşi timp;

· Şcoala se adaptează astfel schimbărilor sociale;

· Aplicabilitate mult mai mare a informaţiilor teoretice;

· Captează atenţia şi stimulează beneficiarul prin jocuri, metode şi tehnici de comunicare, şi activitate în grup, filme şi programe informatizate;

· Informaţiile sunt mult mai accesibile beneficiarilor;

· Reţinerea informaţiilor pentru o perioadă mai mare de timp: "learning by doing";

· Stimulează şi dezvoltă creativitatea;

· Stimulează şi dezvoltă comunicarea;

· Stimulează şi dezvoltă gândirea critică;

· Creşte nivelul stimei de sine la elev/student;

· Creşte nivelul stimei de sine la formator (profesor);

· Creşte motivaţia pentru activităţile didactice;

· Creşte motivaţia pentru meseria de cadru didactic;

· Creşte gradul de libertate, nu doar în şcoală.


Reacţii adverse - Limite



· a inova ≠ a inventa;

· costuri mai ridicate pentru investiţii în materiale didactice;

· investiţie de timp şi energie a formatorilor, în pregătirea lecţiilor/cursurilor/trainingurilor;

· atitudini negative (invidie, critică, cinism, neînţelegere) din partea colegilor de catedră;

· reacţii de respingere/rezistenţă la schimbare din partea conducerii şcolii şi a inspectoratului sau chiar a elevilor/studenţilor;

· aplicarea metodelor şi tehnicilor nepotrivite;

· aplicarea greşită a metodelor şi tehnicilor.



* Majoritatea acestor reacţii adverse sunt trecătoare şi de importanţă minoră în majoritatea cazurilor.