Visul in derulare

Luni

Alegeri

Totul sau aproape totul in viata tine de alegerile pe care le facem. Este o alegere modul cum doresti sa-ti traiesti viata, cum sa-ti gestionezi timpul. Este alegerea fiecaruia sa fie inconjurat de anumiti oameni sau sa cui sa se daruiasca pe sine intr-o prietenie.

Totul se misca atat de repede in jurul nostru ca nu stiu cati dintre noi realizam ca traim in alt timp desi suntem blocati in vremuri care nu se misca cu aceeasi viteza. Poate de aceea suntem si atat de diferiti unii de altii la nivel de generatii. Astazi nu mai avem cele 4 mari generatii (copiii, noi, parintii, bunicii nostri). Acum parca fiecare an sau calup de 2-3 ani reprezinta o generatie de sine statatoare. Cu principii, valori proprii si atitudini pe masura. E alegerea noastra la care dintre principii si valori aderam. Caci poti avea 20 de ani si sa traiesti ca la 16 sau din contra, la 36. Poti trai intr-o tara si sa traiesti in principiile altora. Totul depinde daca facem aceasta alegere sau nu.

In ultimele luni lumea mea a luat-o la goana. Am ajuns in Austria pentru cateva luni si pentru prima data in ultimii ani am simtit ca am avut timp. Nu ca sa lucrez, nu ca sa invat, nici macar pentru mine. E doar un sentiment general ca am avut timp. Timp sa gandesc indiferent ce fac. Si primul motiv pentru care am simtit asta a fost lipsa Internet-ului asa cum il foloseam in ultimii ani. In prima zi m-am bucurat. In a doua zi am inceput sa ma ingrijorez pentru eventualele mailuri primite pe care nu le puteam citi (desi era week-end). A treia zi cautam solutii pentru net. Ulterior am avut acces, restrans dar nu mai conta. Dar ce sa vezi... incepeam sa ma enervez cand o pagina se incarca mai greu (desi ii lua doar cateva secunde). Atunci mi-am dat seama ca am devenit unul dintre acei oameni pe care-i vedeam in filme, documentare, reportaje. Am incercat sa imi gestionez micile momente din fata laptop-ului si sa incerc sa ma comport cu o mai mare maturitate. Nu mi-a iesit prea bine. Ulterior m-am mutat si in noua locatie nu am Internet deloc. De altfel, nu am nici colegi de camera sau de apartament si sunt mai mult singura. „Nu e un lucru rau” mi-am zis la inceput cu o deosebita recunostinta pentru noua mea camera. Insa timpul a inceput sa treaca incet, prea incet. Nu doream parca nici sa citesc, nici sa scriu, nici sa ma documentez. Nu intotdeauna imi dau seama la timp ca o experienta este o oportunitate. Acum stiam ca este o oportunitate dar nu o simteam ca atare. Pentru mine, atunci cand ma gandesc la viata mea personala si la momentele mele de crestere sau la trairile mele, e mai important sa simt decat sa cred. Am reintrat in starea de acomodare. Nu la cultura ci la mine – acomodarea cu mine asa cum sunt eu cand nu lucrez, cand nu stau pe net si cand nu sunt inconjurata de prea multi oameni. Nu mi-a placut fiecare moment caci nu mereu am reusit sa ma impac cu regretele mele, cu gandul ca asa multi oameni dragi au plecat din viata mea mult prea repede pentru mine, cu ideea ca unii oameni au plecat de langa mine cand aveam mai multa nevoie de ei. Insa ce mi-a fost daruit aici este timp. Timpul de a-mi intelege si accepta emotiile si trairile si de a intelege cum mi le pot asuma si cum ma pot impaca cu ele. Si dupa o vreme negare si de respingere a gandurilor a urmat o vreme de gandit dureros, frustrant si apoi un moment de calm si liniste. Si ciclul se repeta cu fiecare nou regret sau gand „neprocesat”.

Am avut timp: sa gandesc, sa citesc, sa incep primii pasi din programul de self-coaching pe care mi l-am stabilit. Mi-am readus aminte care sunte acele momente de bucurie si care sunt lucrurile, activitatile si mai ales oamenii care imi aduc bucurii mici si deosebit de importante.  Internetul nu-mi mai spune nimic. Smartphone-ul nici el. Ba chiar ma supar ca mi se ia din timp. Am luat decizii. Internetul trebuie sa ramana o resursa pentru mine nu parte a vietii mele. Nu imi mai doresc ca inainte sa adorm sa mai verific inca o data pe telefon mailurile, facebook-ul si stirile, apoi sa ma trezesc si sa nu apuc sa beau un pahar cu apa ca repetam operatiunea de verificari online. Munca mea presupune si utilizarea Internetului (destul de mult: de la a raspunde la mailuri, la a pregati proiecte la pr). Si pentru ca lucrez foarte mult online programul meu de lucru nu se termina niciodata. Singurele momente in care nu simt lipsa net-ului sunt taberele, trainingurile sau anumite proiecte. Insa imediat dupa ele facebook-ul se acapareaza noile contacte. Mailul la fel. Apoi urmeaza lucrul, scoala, prietenii, inca un training si tot asa. Tot timpul online incercand sa „spun” ceva insa nu neaparat continutul e valoros pentru mine caci atat de repede dau un „share” sau un „like” ca nici nu gandesc informatia din spatele mesajului online. Acum am ocazia sa gandesc ceea ce vreau sa „spun”, am ocazia sa citesc si sa recitesc ceea ce scriu. Si ma simt mai libera chiar daca am acces restrans la net sau la telefon. Aleg sa nu mai fiu online asa, fara limita. Aleg sa ma dedic acelor lucruri, activitati si oameni care-mi aduc bucurie reala si nu virtuala. Aleg ca virtualul sa fie complementar si nu principal. Aleg sa scriu pe blog sau in jurnalul meu personal decat sa pun 20 de status-uri pe zi pe facebook prin care sa nu transmit mare lucru sau sa postez ceva ce imi doresc sa fie inteles dar nu-mi dau timp sa explic si codific un mesaj deja codificat.

Am ales ca programul meu de lucru sa se incheie la ora 16.00 si o data cu el si accesul meu la mail. Mailurile imi rapesc mult timp. Le tin mereu deschise si cum vad ca a mai aparut unul raspund imediat desi poate mancam sau lucram la altceva. Incep sa cred ca promptitudinea nu tine de timpii de raspuns ci de calitatea raspunsului si de respectul pe care il acord in fiecare raspuns.

Am ales ca prezenta mea pe contul de facebook sa se incheie. Probabil va ramane pagina ce imi permite sa nu mai fiu ca un spion in vietile private ale tuturor celor din lista mea ci imi arata doar notificarile paginilor pe care le urmaresc. Am sa reflectez insa in ce parte se inclina balanta.

Am ales sa scriu scrisori celor de care imi este dor sau carora am lucruri de spus intr-o maniera mai personala. Atunci cand scriu o scrisoare gandurile curg intr-o maniera vie, reala si nu sub influenta starilor imediate de bucurie, tristete sau furie. O scrisoare transmite mai mult. Transmite emotii, ganduri si sinceritate intr-o relatie. Asta cred eu. Asta inseamna pentru mine. Nu ma intereseaza ca o scrisoare face 4-6 zile pe drum si nici ca e posibil sa nu primesc raspuns la ea (sau daca primesc de obicei e un mail sau un mesaj pe facebook). Conteaza ca am timp sa-l acord pentru a face asta. Ca doar „drumul e mai important decat destinatia”.

Am ales sa dau un telefon atunci cand imi este dor de cineva. Si am mai ales sa aleg pe cine sa am langa mine personal sau profesional. Am invatat in ultimul an ca prieteniile nu se iau „for granted” si ca nu toti oamenii faini pot aduce bine in viata mea. Am invatat ca rabdarea este o calitate pe care generatiile tinere de azi au pierdut-o. Multi, prea multi, cauta scurtaturi catre prietenii, catre succes, catre cariere, catre diplome. Prea putini inteleg ca procesul de invatare nu e facil dar pe cat e de greu, pe atat de frumos si valoros poate fi. In facultate, la Pedagogie, cei mai multi dintre colegii mei nu voiau o cariera in educatie. Nici nu-si imaginau asa ceva. Nici cei din liceu (tot pedagogic) nu gandeau altfel. Un profesor inspirat ne-a spus insa ca pentru o cariera in educatie trebuie investiti multi ani si evident...multa educatie. Am retinut fiecare cuvant pe care domnul profesor ni l-a spus si fiecare gand care m-a fulgerat cand il ascultam. Anii au trecut insa si acum incep sa si traiesc cariera. Incep sa o inteleg, sa mi-o doresc mai mult desi nicio clipa nu m-am oprit din muncit la ea.

Aleg sa traiesc dupa valorile generatiilor care au fost inaintea mea caci sunt convinsa ca lumea asta nu a fost construita in graba. Sunt convinsa ca este un motiv pentru care nu stam cu colegii de generala, de liceu sau de facultate toata viata. Sunt convinsa ca majoritatea oamenilor pe care-i intalnim o zi in tren au intrat in viata noastra poate doar pentru o zi. Nu vad un motiv prin care noi sa fortam prezentul si sa indesam inapoi in viata noastra toti colegii si oamenii pe care i-am intalnit vreodata chiar daca pe unii nu i-am placut sau nu ne-au placut.

Am ales sa dau valoare timpului si sa dau respect familiei si prieteniei. 

Singurul lucru cu care ma pot obisnui este noutatea

Singurul lucru cu care ma pot obisnui este noutatea, schimbarea. 

Nu as putea sa traiesc intr-un loc unde vremea este la fel zi de zi, nu as putea sa lucrez undeva unde in fiecare zi sa fac acelasi lucru. Pot insa sa-mi pastrez dragostea fata de oameni, fata de educatie si cel mai important, fata de familia mea.

Iubesc tot ce mi s-a intamplat in viata asta chiar daca uneori imi pierd motivatia de a face ceva ce la un moment dat eu am ales. Ideea e ca de cate ori "pic" reusesc sa fac un "salt" si sa ma ridic mai sus decat eram inainte. Asa mi s-a intamplat si cu teza de doctorat. Atat de indragostita sunt de tema mea incat eram prea aproape si nu vedeam esentialul. A trebuit sa fac un pas mare in spate si sa uit cam tot ce am lucrat pentru a re-construi ceva nou si valoros stiintific. Procesul asta de un-learn mi-a luat 3 luni. Si a fost groaznic. Mi-am pierdut motivatia, nu imi mai placea ceea ce faceam, nu mai intelegeam, am disperat o vreme. Gaseam o idee noua si motivatia mea era iara sus apoi brusc era iara jos. Procesul creatiei este unul pe care trebuie sa-l intelegi ca sa realizezi ca fiecare etapa e valoroasa si are rolul ei. Si l-am inteles intr-un final. Nu pe deplin cred, mai trebuie sa mai experimentez inca ceva pana ajung la destinatie. Dar iubesc din ce in ce mai mult drumul asta. Imi place! Nu ar fi posibil sa nu-mi placa cand aduce atatea lucruri noi in viata mea, bune sau rele - toate valoroase pentru dezvoltarea mea. Si sunt recunoscatoare pentru asta!

Cu educatia nonformala in Bihor

M-am bucurat mult cand am primit un mail de la Dorina, o persoana minunata pe care am cunoscut-o la cursul de scrierea proiectelor TIA pentru includerea tinerilor cu dizabilitati. Voia sa vin in Tileagd sa tin un curs de metode. Bucuria a fost tripla: daca vrea musai ca eu sa tin cursul asta inseamna ca am fost un formator bun la cursul de scriere (si in momentul asta solicitarea este cel mai bun feed-back) si o sa merg intr-un loc unde nu am mai fost pentru cel de-al 7-lea curs TIA de anul acesta. Cea de-a treia bucurie este ca o sa tin acest curs cu Tromppy - Elena Petrea, un cercetas formator pe care-l admir enorm. Abia astept sa mai invat cate ceva atat de la cursanti cat si de la Elena.

Asadar, bihorenii sunt asteptati vorba cliseului "cu mic, cu mare" sa se inscriere la 3 zile de nonformal care contureaza inca o data ideea ca trebuie sa invatam sa ne jucam si mai trebuie si sa invatam jucandu-ne.

Mesajul oficial disponibil si pe site-ul TIA (sau pe scurt aici) este mai jos.

Va puteti inscrie daca aveti (sau va faceti un cont de utilizator) pe site-ul TIA. Formularul va fi vizibil doar cand veti fi logati. Si daca aveti nevoie de ajutor la completat formularul aruncati-va un ochi si peste recomandarile mele.

Nu sta deoparte. Implica-te!

Apel de participare la modulul de formare: "Metode si instrumente de educatie nonformala in contextul Programului Tineret in Actiune" la Tileagd, 08-10 iunie 2012.

La finalul cursului participantii vor putea:

1. Sa defineasca/precizeze caracteristicile educatiei non formale;

2. Sa selecteze/adapteze instrumente si metode ale educatiei non-formale aplicabile in proiecte din cadrul programului Tineret in Actiune (TiA);

3. Sa utilizeze/implementeze instrumente si metode non formale corespunzatoare prioritatilor programului Tineret in Actiune (TiA);

Cursul este deschis pentru:

Lucratori de tineret;

Coordonatori de proiecte;

Voluntari;

Membri in organizatii nonguvernamentale;

Membri in grupuri informale de tineri;

Lucratori de tineret;

Reprezentanti al institutiilor publice implicate nemijlocit in lucrul cu tinerii.

Criterii de selectie:

Accesul unui numar cat mai mare de organizatii;

Profilul candidatului rezultat din formularul de candidatura;

Motivatia si capacitatea de a valorifica competentele dobandite in urma cursului;

Numarul locurilor disponibile: 18;

Se acorda prioritate persoanelor care nu au experienta in cadrul Programului „Tineret in Actiune”.

Sprijinul asigurat din partea organizatiei: Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Tileagd

Conditii de participare:

1. Completarea formularului electronic de candidatura disponibil pe site-ul programului Tineret in Actiune: www.tinact.ro sectiunea Lista

evenimentelor, link direct: http://www.tinact.ro/lista-even

2. Asumarea  prezentei pe toata durata cursului.

Costuri, materiale si locatie:

Cursul este gratuit pentru fiecare persoana inscrisa beneficiind de finatare din partea Comisiei Europene, prin Programul „Tineret in Actiune”;

Costurile de cazare, masa si transport sunt responsabilitatea participantilor si nu sunt asigurate de catre organizatori;

Materialele de curs sunt asigurate de organizatori;

Locatia va fi comunicata persoanelor selectate pe adresele de e-mail;

 Date:

Ultima zi de aplicare la acest curs este: 3 iunie 2012;

Data la care vor fi anuntate rezultatele pe e-mailul persoanelor inscrise este: 4 iunie 2012, dupa ora 18.00;

Data limita pentru confirmarea participarii pe toata durata cursului: 6 iunie, pana la ora 22.00;

Perioada de derulare a cursului este: 08-10 iunie 2012.

Formatori: Sonia-Maria Bercuci si Elena Petrea

 Modulul face parte din oferta de formare a Retelei Nationale a Formatorilor Programului Tineret in Actiune alaturi de:

1. Managementul voluntarilor in context Tineret in Actiune

2. Scrierea propunerilor de finantare in contextul Programului Tineret in Actiune;

3. Managementul proiectelor Tineret in Actiune;

4. Elemente de constituire si de functionare a ong-urilor.

Programul „Tineret in Actiune” este gestionat in Romania de catre Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale (ANPCDEFP)

formulare, formulare, formulare

Formularele sunt peste tot. Sunt o multime de formulare pe care ajungem sa le completam: de la formulare cerute de stat, la formulare pentru un job, la formulare de evaluare a unui curs sau formulare de inscriere la o conferinta. Pe unele formulare le completam din obligatie, cat mai repede sa nu ne ia prea mult timp, pe unele le completam in mai multe randuri, le corectam, verificam si modificam pentru ca asteptam ca in urma lor sa se intample ceva: sa fim chemati la un interviu pentru job, sa fim acceptati ca voluntari, sa primim un contract anume, sa castigam un concurs, sa mergem la un training. Despre acestea din urma o sa vorbesc in postarea asta: despre formularele care ne trimit undeva, in urma carora primim ceva.

Sunt multi ani de cand completez formulare ca sa-mi completez si educatia si cariera dar sunt multi ani si de cand citesc si evaluez formulare. Evaluez formulare de inscriere la cursuri, la conferinte, la tabere educationale, pentru programele de voluntariat, angajare sau alte activititati din categoriile astea. Unele formulare sunt mai creative, altele sunt standardizate, altele sunt mai lungi iar altele sunt mai scurte. Fiecare formular are insa obiectivele sale clar definite pe care eu le urmaresc atunci cand evaluez aplicatii - formulare completate. Si dupa atatia ani de verificat formulare m-am gandit ca este un moment ideal sa scriu aici ce astept eu de la un formular. Si fac asta pentru ca imi place sa citesc aplicatii care spun ceva nu doar aplicatii pe care sa le deschid si dupa 10 secunde sa le inchid caci nu mai am nimic de citit.

Formularele pe care le creez eu (poate si alte persoane sau organizatii au o structura asemanatoare) contin de regula mai multe parti: partea administrativa care "sparge" destul de usor "gheata" (nume, varsta, date de contact, etc.), partea creativa prin care autorul formularului se prezinta sau transmite indirect informatii despre sine prin raspunsul la anumite intrebari cheie, partea tematica (intrebari din tematica evenimentului, fie ca sunt de genul "care este experienta ta in domeniul x" fie ca este "precizeaza care este parerea ta despre" sau "cum ai rezolva situatia y") si partea referitoare la participarea la eveniment (motivatie, asteptari, temeri, contributii) sau intrarea in organizatie. Partile componente le-am scris la modul general pentru a ne face o impresie si a putea intelege mai bine ce voi povesti mai jos.

Daca formularul contine intrebari prin care persoana se poate descrie este important pentru mine ca descrierea asta sa fie cat mai reala, eventual si cu un limbaj neformalizat. Nu consider ca cv-ul spune mare lucru despre o persoana, de aceea solicit formulare in care omul are libertatea sa se prezinte asa cum doreste. Astept aici aspecte care o definesc pe respectiva persoana: de la pasiuni la studii sau la experienta (si experiente).

Majoritatea formularelor pe care le creez sau pe care si eu le completez au 2 importante intrebari: care este motivatia ta (de a participa la eveniment, de a face parte dintr-o echipa de voluntari sau de angajati, etc.) si care sunt asteptarile de la eveniment sau de la echipa. Cele 2 aspecte pot aparea chiar asa sau pot fi mascate/ ascunse in intrebari diverse. Ce astept eu de la cele 2? 

La partea de motivatie ma astept la un raspuns in care persoana imi povesteste exact de ce vrea sa fie acolo (in organizatie sau eveniment). Mizez pe sinceritate si pe un raspuns complet. De la a vrea sa invete cum sa faca x lucru la a avea un stagiu de practica pentru urmatoarea cariera. Raspunsurile de genul "vreau sa invat ceva nou" sau "vreau sa invat A, B si C" (in care A, B si C sunt obiectivele scrise de mine si copiate in formular inca o data) ma fac sa imi pierd jumatate din interesul cu care citesc restul formularului. Daca autorul formularului nu imi spune de ce vrea jobul respectiv sau de ce vrea sa participe la respectivul eveniment de ce as alege eu persoana respectiva in defavoarea alteia. Pe langa asta, daca persoana nu formuleaza propozitii sau fraze ci raspunde "numai cu liniuta" imi transmite ca formularul nu e atat de important pentru ea si implicit nici evenimentul. Ca sa nu mai vorbim ca de regula oamenii care evalueaza formulare cauta persoane care stiu sa comunice (nu mai are rost sa vorbim acum de importanta comunicarii in vietile noastre personale sau profesionale).

La intrebarea care doreste sa verifice asteptarile persoanei respective adresez mai mult o intrebare in eventualitatea acceptarii aplicantului decat a evaluarii pentru aceasta acceptare. Vreau sa stiu de la respectiva persoana ce asteapta se intample in respectivul eveniment (nu inainte si nu dupa ci in timpul lui) pentru ca eu (si organizatia dupa caz) sa imi pot adapta programul (metodologia) in functie de asteptarile aplicatului. Trebuie sa precizez insa ca unele raspunsuri la aceasta intrebare nu sunt formulate ca asteptari sau nu au legatura cu ceea ce eu sau organizatia putem oferi: sunt asteptari personale de genul: "sa invat cat mai bine si mai multe" - invatarea este un proces personal, insa daca ar fi fost formulat ca "sa fie prezentate cat mai multe metode de atragere de fonduri" atunci formularul ar fi continut o asteptare valida pentru curs/ eveniment/ program. De aceea nu toate asteptarile pot fi atinse dar expunerea lor ma face pe mine sa inteleg de ce persoana respectiva vrea sa fie selectata. Acest raspuns completeaza cel al motivatiei si ma ajuta sa aleg intre diferite persoane. 

"Cum crezi ca poti ajuta organizatia" si "cum te poate organizatia ajuta pe tine" sunt alte doua intrebari importante pentru mine. Prima aduce un mic proces de reflectie asupra calitatilor, cunostintelor, abilitatilor si experientei persoanei respective si care dintre acestea vor fi investite in organizatie. Cea de-a doua intrebare se leaga de asteptarile pe termen lung pe care persoana respectiva le are de la organizatie.

Varietatea intrebarilor este destul de mare si prefer sa ma opresc aici cu recomandarile. Tin totusi sa amintesc tuturor celor care completeaza formulare, oricine ar fi ei si oriunde ar folosi aceste formulare ca este un instrument la fel de important precum cv-ul, poate chiar mai mult - pentru mine sigur inseamna mai mult. Si propun sa nu ne plangem cand vedem ca accesul la un eveniment sau program de voluntariat este conditionat de completarea unui festival. Sa il luam ca pe o oportunitate de a spune despre noi mai multe decat ar spune un cv si sa acordam respectul cuvenit organizatiei sau institutiei care-l solicita caci pana la urma un formular completat cu responsabilitate si cu motivatie este o forma de respect si fata de cel/ cea care-l completeaza. Si tot aici spun ca nu conteaza daca-l cunosti pe cel care-ti solicita formularul - nu te poti baza ca el te cunoaste si sa completezi un formular in 2 cuvinte. Eu ma simt prost atunci cand o persoana pe care o cunosc se inscrie la un curs pe care-l tin si se asteapta ca formularul sa fie doar o formalitate. Pentru mine nu este formalitate, pentru colegii mei, pentru organizatia mea sau dupa caz pentru seful meu, este necesitate pentru ca fiecare eveniment are un profil de participant prin care organizatorii doresc un anumit impact.

Si la final mai spun doar ca viata e mai usoara dar si mai trista cu formulare scrise "cu liniuta", asa ca prefer formulare mai lungi dar si mai aproape de realitate care sa-mi faca ziua mai frumoasa si care sa ma "plaseze" printre oameni care stiu ce vor si pot spune asta si in scris.

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie

Aventura mea la Gala Premiilor in Educatie a inceput cu mult timp inaintea inscrierilor in competitie. A inceput in momentul in care am realizat ca principalul responsabil in educatia mea nu este niciun profesor ci sunt eu.

M-am decis sa ma inscriu in competitie undeva in ianuarie anul acesta pentru ca aveam o nevoie de recunoastere. Si recunoasterea asta nu este neaparat pentru altii ci este pentru mine. Sa-mi valideze cineva, cumva, pe o grila de standarde ca ceea ce fac e ceea ce cred si eu: investitie in mine si prin mine in comunitate. Si spun asta pentru ca Fundatia "Dinu Patriciu", organizatorul Galei, pune accent nu doar pe situatia scolara ce reiese dintr-un document sau catalog ci si pe experientele de invatare extr

ascolare si pe implicarea in comunitate.

Am aplicat abia in septembrie, in ultima zi, coplesita de multitudinea de sarcini pe care le am de indeplinit in asociatie, la doctorat sau pentru master. Stiam ca voi fi printre finalisti. De fapt, mai bine spus...ma vedeam pe lista. Am avut siguranta ca macar acolo voi ajunge. Si pentru ca daca cineva ma intreba cu ce ma ocup si se astepta la un raspuns relativ scurt eu incepeam sa povestesc (si cei care ma cunosc stiu ce inteleg eu prin a "povesti" :D )

Si am ajuns printre finalisti, lucru care m-a bucurat enorm. Mai era un pas: interviul. Asta mi-am zis ca depindea de mine. Nu m-am pregatit pentru el. Nu stiu de ce. Prea multe emotii (ciudata e pentru mine treaba asta cu emotiile), prea multa nerabdare, o oarecare siguranta (pana am ajuns in Bucuresti) si ...no..erau doar 15 minute. Tot ce am facut am facut cu pasiune si cu initiativa. Nu am cum sa nu stiu ce sa spun in 15 minute. Pacat ca nu m-am tras de manecuta inainte de interviu sa-mi reamintesc ca pentru mine 15 minute e un timp scurt...prea scurt. De cand am raspuns la intrebarile juriului (pe 23 octombrie) fiecare gol de gandire, fiecare drum spre autobuz, fiecare drum spre scoala sau fiecare vizualizare a site-ului galei ma aduce iara si iara la intrebarile din interviu, sau mai bine la raspunsuri. Tot ma gandesc ca intrebarile erau previzibile si ma asteptam la ele. Oare cum as fi raspuns daca m-as fi gandit mai mult la ele (la intrebari) si daca m-as fi gandit catusi de putin la raspunsuri. Imi tot vin replici, scenarii. Nucleul l-am spus dar nuantele...ei nuantele! Daca ar fi fost ele mai accentuate sau daca le-as fi inlocuit cu altele... Dar...ce-a fost spus ramane spus si precum asiaticii pot spune: cuvintele rostite sunt purtate de vant si nu pot fi aduse inapoi.

[Ca tot sunt la discutii despre interviu. Le multumesc aici voluntarilor si angajatilor Fundatiei "Dinu Patriciu" caci de cum am intrat pe usa Facultatii de Istorie m-au facut sa ma simt un fel de vedeta foarte apreciata si toata lumea imi ura succes si ma felicita ca am ajuns in aceasta etapa. Nu imi mai aduc aminte cand (sau daca) m-am mai simtit astfel. Atata apreciere si respect pentru fiecare candidat in competite. Multumesc pentru sentimentele pe care mi le-ati creat si pentru frumoasa experienta!]

Multa vreme dupa afisarea finalistilor nu prea voiam sa ma uit pe site-ul Galei deoarece ma intimidez putin cand vad "competitorii" (si o pun in ghilimele pentru ca nu simt ca sunt intr-o competitie decat cand ma gandesc la mine). Dar acum, spre final, m-am uitat. Ma simt mai valoroasa doar cand ma uit la profilele lor (si stiu ca biografiile acelea sunt doar cateva idei selectate din tot formularul de candidatura). Ma simt valoroasa ca eu am fost selectata o data cu toti acesti studenti ai anului universitar 2010-2011. Nu spun ca sunt mai jos sau mai sus ca cineva. Ci ma gandesc ca sunt printre 9 oameni activi si care si-au luat educatia in "maini" si si-au creat oportunitati. Si pentru asta felicitari colegelor mele de sectiune: Luisa Georgiana Baca, Oana Maria Baloi, Anca Chelariu Raicu, Diana-Adela Ionita, Cristina-Maria Matei, Bianca-Violeta Rusescu, Adriana Corina Stanciu, Lavinia Ioana Udrea!

Un soi de competitie am simtit o vreme pentru premiul de popularitate. Pe site-ul Galei, fiecare finalist putea fi votat de oricine isi facea un cont pe site. Fiecare finalist a avut o mica prezentare a activitatii pe propria pagina. Si voturile au inceput. Si eu am inceput sa ii anunt pe cei interesati de educatie (in orice forma) ca pot vota si daca imi cunosc activitatea si o apreciaza ma pot vota si pe mine. Link-urile au inceput sa circule pe facebook si twitter si m-am simtit in competitie. Imi placea ca eram prima, apoi ieseam din top, apoi reveneam. Asta a fost in prima jumatate a perioadei de vot. In a doua jumatate pierdeam teren la voturi dar castigam in alta parte, moment in care m-am hotarat sa "ies" din competitia asta. Adica sa nu o mai tratez ca atare pentru ca deja castigasem. Putand sa vad cine m-a votat am ramas surprinsa in mod placut. 261 de oameni au avut incredere in mine. Si oricine poate spune ca este putin ca numar de voturi dar pentru mine este un castig enorm. S-a creat o mica miscare in jurul meu si pentru asta ma simt invingatoare. Bogdana a scris pe facebook-ul ei ca merit premiul pentru cel mai bun om, nu pentru cel mai bun student. Mi-au dat lacrimile atunci. Emotia asta e de departe mult mai benefica decat cea cand vezi pe un site ca esti primul. Cristina a publicat biografia mea pe grupul masteratelor de economie sociala. Nici nu am stiut cum sa-i multumesc si o fac astazi aici, pe blog: Multumesc Cristina pentru increderea pe care o investesti in mine. Monika a scris pe peretele ei un mesaj pe care l-am inteles doar in parte fiind in maghiara, dar am inteles ca merit mai mult decat locul 3 pe care-l aveam atunci. Mirko a publicat un frumos comentariu pe pagina mea de pe site-ul Galei. Mama a convins la randul ei multa lume sa intre pe site si sa-mi acorde un vot. Damian a dat vestea mai departe si a adus in felul asta multi oameni pe pagina mea. Comache m-a promovat printre vamaiotii din Stufstock. Simona le-a spus prietenilor ei virtuali despre candidatura mea. Oana m-a votat si a convins multa lume din jurul ei sa ma voteze. Colegii din "Lucratorul de tineret" si-au unit voturile pentru mine iara prietenii din AIDA m-au sustinut zi de zi, online si offline. Oamenii astia si toti cei 261 care m-au votat sunt cel mai frumos premiu. Am castigat deja cel mai important premiu la Gala Premiilor in Educatie 2011!

Multumesc celor care m-au votat (asa cum apar ei pe pagina mea):

Damian D., Catalin Martin, Catalina Tanase, Mariana Modolea, Andreea, Calin, Dudu, Laurentiu Caramete, Orsolya B.F., Florin, Daniela Silaghi, Szigyarto Adrienn, Bazsa Laszlo, Elena, Irina Simulescu, Stefan Marinoiu, Razvan, Adrian Vasnic, Oana Bercuci, Florina Stefan, Valentin Sergasian, Mircea Chelaru, Stefan Comache, Gabriela Iacoban, Ovidiu Popa, Mihail Crisan, Alexandra, Raluca Gaiseanu, Nadia Al-Sagban, Crina, Vali Davi, Andrei Ionescu, Ion Ion, Danut Argintaru, Matei Laurentiu, Angela Grigore, Ale, Camelia Engel, Gabriela Ileana Crisan, Irina, Mihaela Olaru, Cristian Andrei Ionescu, Oana Nastase, Mihai, Alina, Dragan Cristina, Mircea Toma, Laura, Anamaria Bumbar, Andy, Raluca Banu, Mihaela, Catalina, Chira Alexandra, Alexandra Pop, Ponivesc, Sergiu Pop, Oana Chirila, Mariana S, Crina Marina, Radu Ionescu, Sandra Falcescu, Robert Mihaescu, Mihai Stan, Alexandru Cristian, Popescu Maria, Diana Ilie, Reka Demeter, Ioana Marin, Stanca Daniela, Stanca Cosmin, Florin Pop, Kozma Anna, Ana Andronic, Liliana Thiess, Dinulescu Liviu, Stefan Liliana, Calin Dorin, Cosmina Trasca, Anca Mihai, Prutianu Maria, Alexandru Anda Emilia, Doru, Orsolya, Dumitru Alexandra-Georgiana, Anda Pauliescu, Alexandra Ulici, Valentina Dumitrescu, Delia Mihai, Raquel, Crina Marian, Sergiu Popescu, Ana Marton, Cristina Jipo, Maria Loghin, Ungureanu Georgiana, Romulus Chitic, Mihai Ionescu, Tatiana Maria, Bianca Berchez, Dorina D., Alexandru D., A. Bute, Danuta, Vero Afronie, Ariadna, Lukas, Filip, Lucian, Claudia, Simina, Raluk, Caty, Jhon Ciurea, Catalin Mocan, Oigan Nutescu, Kovacs Andras, Mugur Paraschiv, Maria, Radu P, Roxana Muresan, Oana, Anca Alic, Georgiana T, Ramona Nico, Cosmina A., Andreea, Mocanu Mihaela, Raluca Ardelean, Gherasim Andreea, Severin Adrian Tudor, Iaroslav T., Alexandra Gheorghe, Zbarceanu Alina, Stefanita Ababei, Marinescu Mihaita, Laur, Emil, Ioana, Iser Silviu, Iordache, Codan Silvia, Elena, Nita Vasile, Fulea Cristina, Sorina Rosian, Adina Cristea, Alexandra Pode, Dobre Andrei, Computer Science Research, Mirko, Lebada Ovidiu, Vakulovski Carmina, Mihalache Stefan Andrei, Ursu Diana, Dan Corina, Bogdana Radu, Virgil B., Faur Ion, Stefanescu Laura, Chitu Cosmina, Nora Katona, Manu, Demiorga, Catalina A., Ioana M., Mirabela, Andreea Ursachi, Monika Marton, Rafaela Peteanu, Croitoru Lucica, Costea Victor, Petrus Anca, Oana preda, Scutaru Marcel, Zamfir, Consuela, Elisa Leonte, D. Valentina, Ana Fodor, Dumitrache Iuliana, Ina Malanca, Ionica, Gheorghiu Andrei, Irina Botoc, Avornicitei Irina, Domi, Nico Racolta, Moraru Camelia, Loredana Marincas, Cristina Stanca, Ver, Alin Potinche, Almajan, Helici Loredana, Maroti Maricel, Cleo Heroi, Enus Adina, Karla Berdich, Ruxandra Dascalescu, Dragos Gheban, Theodora Mardale, Turlea Diana, Stanea, Mihai Dragos, Valentina Muresan, Andrei S., Troanta Andreea, Gaj Nandor, Marian Raluca, Doina Iliescu, Miruna Taban, Moldovan, Adi.

ps: eu am transcris toate numele pe un caiet si apoi aici. e posibil sa fi scris unul sua mai multe nume gresit si pentru asta imi cer scuze. am scris totusi fiecare nume cu tot respectul!

Asta ma face pe mine CASTIGATOR la Gala Premiilor in Educatie 2011.

Multumesc pentru incredere si apreciere!

EcoEducatia

Asa cum spuneam si in pagina de Publicatii in 2008 am lucrat cu multa inspiratie si pasiune la lucrarea mea de licenta pe educatie ecologica. Visam sa o public si discutasem deja cu 2 edituri. Nu stiu exact ce s-a intamplat insa lucrarea a aparut numai in 2010 dar am asteptat-o cu drag si multe, multe emotii. Au trecut insa 2 ani de cand pusesem acele randuri pe hartie si acum as fi putut sa o scriu mult mai bine. EcoEducatia reprezinta totusi ceea ce eu am crezut ca este important in 2008 si este si prima mea publicatie.

Cuprinsul cartii poate fi consultat aici:

Open publication - Free publishing - More carte

Cartea poate fi comandata la pretul de 13 ron trimitand un e-mail la adresa:
sonia.bercuci@yahoo.com

Cartea va fi trimisa prin posta cu plata ramurs (la ridicarea comenzii) sau prin curier, in acelasi sistem ramburs. Pentru Cluj-Napoca, Bucuresti sau Buzau exista posibilitatea (se discuta pe mail) de a trimite cartea fara costuri postale.

Astept feed-back-ul vostru :) Din parerile voastre voi invata sa scriu mai bine

Eco Atelierul lui Mos Craciun nr. 2

Well...am terminat si nr. 2 din Eco Atelierul lui Mos Craciun. E mai putin eco decat anul trecut si nu din cine stie ce ratiuni ci doar din lipsa de timp si documentare, dar cu la fel de multa emotie pentru Craciun. Sa aveti un Craciun frumos si o saptamana la fel de frumoasa, alaturi de oamenii pe care-i iubiti.
Enjoy!

Open publication - Free publishing - More romania

21st Century Learner!!

The real TEACHER

Learning by doing

Voluntariatul este experienţa supremă de învăţare nonformală.

Este activitatea prin care spiritul civic este cultivat la cele mai înalte standarde.

Voluntariatul este experienţa generatoare de schimbare individuală şi socială. Prin voluntariat, persoana care se implică învaţă un nou mod de acţiune.

Lucrul se realizează doar în cadrul unei echipe ale căror obiecte coincid, interesele fiecărui membru de asemenea. Grupurile de voluntari realizează acţiuni menite să-i ajute pe ceilalţi, să ajute dezvoltarea comunităţii în care trăiesc, luptă împotriva situaţiilor nedrepte şi pentru cauze ce au ca nucleu libertatea, protecţia socială, protecţia mediului – drepturile omului şi ale Naturii.

Mihnea Blidariu („Salvaţi Roşia Montană”) consideră că „Roşia Montană a demonstrat că în România există tineri dornici să se implice. Campania a avut câteva sute de voluntari, din mai multe oraşe ale ţării, inclusiv din zone foarte îndepărtate de Roşia Montană, cum ar fi Iaşi sau Constanţa. Activitatea de voluntar este una care îţi poate aduce mari satisfacţii, mai ales când lucrezi în echipă; îţi poate întări voinţa, îţi poate da experienţă de comunicare. Iar dacă mai şi câştigi o asemenea luptă, credeţi-mă, e o bucurie imensă.”

Persoanele care se implică în activităţi voluntare se situează la un anumit nivel de dezvoltare civică, dezirabilă pentru o societate deschisă, unită, modernă.

A fost considerat necesară identificarea percepţiei persoanelor cu cel puţin o activitate de voluntariat în ultimii 3 ani cu privire la educaţia pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.

A. OBIECTIVE

Astfel a fost realizată încă o cercetare ale căror obiective au constat în:

* Măsurarea gradului de interes în ceea ce priveşte problemele societăţii contemporane;
* Măsurarea percepţiei cu privire la implicaţiile educaţiei formale, informale şi nonformale în ecologie, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă;
* Măsurarea percepţiei cu privire la activităţile de voluntariat.


B. PREZENTAREA METODEI DE INVESTIGAŢIE

Pentru atingerea obiectivelor stabilite a fost elaborat un chestionar cu 17 itemi, 12 cu întrebări închise, 5 cu întrebări deschise.

Chestionarul este structurat în 3 capitole, fiecare urmărind atingerea unui anumit obiectiv: a) de măsurare a preocupării vis-a-vis de problemele societăţii, b) de măsurare a percepţiei cu privire la implicaţiile educaţiei formale, informale şi nonformale în ecologie, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă, c) de măsurare a percepţiei cu privire la activităţile de voluntariat.


C. LOT DE SUBIECŢI

Chestionarul elaborat a fost completat de 32 de persoane din care:

· Studii:

* Liceale: 4;
* Postiliceale: 0;
* Universitare: 27;
* Postuniversitare: 1;

· Vârstă:

* Vârste cuprinse între 16 - 32 de ani;
* Cea mai mare parte situându-se între 20 – 23 de ani;

· Sex:

* Feminin: 16;
* Masculin: 16.


D. RECOLTAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR

Datele au fost recoltate prin completarea chestionarului online, respondenţii fiind din toate zonele ţării. Chestionarul a fost postat pe grupuri de discuţii şi site-uri specializate în activităţile de tineret şi voluntariat.


E. REZULTATELE CERCETĂRII

În urma aplicării chestionarelor au fost atinse obiectivele cercetării rezultând următoarele rezultate:

Persoanele care au avut cel puţin o experienţă de voluntariat în ultimii 3 ani, sunt persoane interesate de ceea ce se întâmpla în jurul lor. 53,1 % dintre aceştia au declarat că sunt întotdeauna interesaţi de problemele societăţii în care trăiesc, 34,4% sunt adesea interesaţi de aceste probleme, 6,3% sunt interesaţi uneori, acelaşi procent de persoane fiind interesate de problemele societăţii rareori, pe când nicio persoană nu a declarat că nu este interesată de acestea.

Respondenţii sunt de părere că programele şi campaniile sociale trebuie încurajate şi sprijinite de către cetăţenii ţării întotdeauna, în proporţie de 75%, adesea 15,6%, uneori în proporţie de 9,4%, rareori 0%, niciodată 0%.

Respondenţii consideră că toate cele 3 forme de educaţie (formală, nonformală şi informală) sunt importante pentru protecţia mediului aproximativ în aceeaşi măsură. Procentele sunt detaliate mai jos:

Întotdeauna Adesea Uneori Rareori Niciodată
EDUCAŢIE FORMALĂ 75% 25% 0% 0% 0%
EDUCAŢIE INFORMALĂ 75% 18,8% 6,3% 0% 0%
EDUCAŢIE NONFORMALĂ 71,9% 15,6% 9,4% 3,1% 0%

Când vine vorba de definirea voluntariatului, limbajul respondenţilor devine unul afectiv. Câteva dintre definiţiile voluntariatului identificate sunt următoarele:

o „Iniţiere în a demonstra că totuşi te interesează o anumită chestie şi pui suflet în ceea ce faci! Nu-şi au rol banii aici. Dacă faci ceva, o faci din plăcere.”
o „Consider că voluntariatul este cea mai eficientă modalitate prin care se poate da exemplul personal.”
o „Dorinţa de implicare şi de a te simţi util societăţii, de a „da ceva” fără să aştept răsplată.”
o „Ocazia de a-ţi arăta ţie că-ţi pasă, de a te implica fără să aştepţi satisfacţii materiale, iar satisfacţiile personale nu vor întârzia în nici un caz să apară dacă îţi faci treaba, dacă eşti creativ şi cât mai original.”
o „Posibilitatea fiecăruia dintre noi de a ne implica în rezolvarea problemelor societăţii în care trăim.”
o „Un fel de a fi. E ceva care vine din interior. Înseamnă mai mult decât participare la diverse proiecte/campanii. Înseamnă implicare 100% fără a aştepta „ceva” de ordin material înapoi, vreun soi de recompensă pentru asta.”
o „A da din timpul şi abilităţile personale pentru a susţine o cauză bună. Ai două mâini? Ai două picioare? Atunci sigur poţi face ceva, trebuie doar să vrei!”
o „Voluntariatul este munca pe care cineva o desfăşoară pentru a susţine o cauză în care crede, fără să se aştepte la câştiguri materiale de pe urma acesteia.”
o „O modalitate prin care reuşeşti să te simţi util ţie şi celorlalţi, un mijloc de a-ţi dovedi umanitatea, spiritul de echipă, capacitatea de dăruire.”
o „Şansa de a fi om.”

Motivaţia pentru voluntariat a respondenţilor sunt diverse, dar nu departe de ideea de a ajuta:

o „Pentru că societatea are nevoie de oameni care să facă ceva pentru ea, pentru că-mi place, ca să nu pierd vremea acasă sau pe calculator, să fiu un exemplu, să ajut oamenii pentru că asta îmi place foarte mult: să ajut.”
o „Dorinţa de a face ceva în plus decât ceea ce fac la serviciu, dorinţa de a îmi îmbunătăţi abilităţile, de a mă dezvolta profesional şi personal.”
o „Cel mai important lucru: te formezi pentru viitor. Este un început uşor care iţi poate uşura viaţa în continuare. O dată ce ai participat la anumite programe de voluntariat porneşti în continuare cu un AS în mână.”
o „Programele de voluntariat la care am participat au avut loc în cadrul unor campanii care promovau ecologia și/sau dezvoltarea durabilă (Stufstock – în cadrul campaniei „Salvați Vama Veche” și Fân Fest – în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”).”
o „Motivul pentru care am ales să particip la diverse programe de voluntariat a fost pentru ca am dorit să fiu schimbarea pe care o vreau în lume (Mahatma Ghandi).”
o „Întotdeauna am considerat că pot să fac mai mult ca să ajut lumea. Cel mai mult îmi place să ajut copiii. Am participat de asemenea şi la multe activităţi ecologice, iubesc natura şi vreau să rămână aşa cum e, să nu o distrugă ceilalţi. Consider că este datoria fiecărui cetăţean să îi ajute pe ceilalţi.”
o „Dorinţa de a schimba ceva.”
o „Posibilitatea de a: învăţa lucruri noi, cunoaşte oameni noi, schimba ceva în comunitatea din care fac parte şi nu numai.”
o „În primul rând am vrut să învaţ să muncesc în echipă şi dezinteresat. Apoi mai e şi ideea că sunt privite bine aceste activităţii în CV.”
o „Nevoia de implicare în rezolvarea unor probleme şi dobândirea de experienţă personală.”

Persoanele care i-au influenţat pe respondenţi în decizia de a se implica în programe de voluntariat au fost de regulă prietenii, membrii familiei, colegii şi alte persoane deja implicate în activităţi de voluntariat. Mulţi respondenţi însă au declarat că nu a fost nevoie de nimeni pentru a-i motiva.
Câteva dintre răspunsurile acestor cetăţeni activi:
o „Nu consider că a existat vreo persoană care să mă influențeze în luarea acestei decizii. Cu toate acestea, semnalele de alarmă trase de mass media în domeniul ecologiei și dezvoltării durabile m-au făcut să devin conștientă că nu trebuie să aștept ca ALȚII să ia măsuri și că pot deveni o parte activă în acest proces.”
o „Prin prisma negativă prezentată de politicianul român, vreau să ma implic pentru a schimba ceva (deşi sună utopic).”
o „Actuala situaţie din societatea noastră, nepăsarea celorlalţi.”
o „Coordonatorii proiectului de voluntariat şi prietenii deja implicaţi în acest tip de activitate.”
o „Modelul occidental de voluntariat şi de spirit civic. Am văzut că dacă comunitatea se implică activ se pot face schimbări la nivelul bunăstării populaţiei.”
o „Persoana care m-a influenţat este profesoara de istorie din Şcoala Generală care ne-a îndrumat spre o astfel de activitate când eram în clasa a VII-a.”
o „Prietenii, familia şi exemplele pe care le-am avut în liceu.”

Importanţa şcolii, prin programele sale şcolare şi extraşcolare sau prin profesorii săi în luarea deciziei de implicare în programele de voluntariat este foarte mare în percepţia respondenţilor. Chiar dacă 65,62% dintre aceştia au declarat că şcoala nu a avut importanţă în luarea deciziei de a deveni voluntar, majoritatea acestora consideră că este de datoria şcolii să ofere informaţii despre voluntariat. Opiniile prezentate mai jos conturează mai bine situaţia menţionată:

o „Nu, profesorul de geografie a avut o iniţiativă care nu s-a mai concretizat.”
o „Din păcate, în instituțiile școlare acest tip de programe nu sunt promovate așa cum ar trebui. În ceea ce privește profesorii mei, aceștia nu putut ieși din tipare, nu au putut avea o legatură mai strânsă cu elevii și prin urmare, nici nu promovat programele de voluntariat în care elevii se puteau implica. Așadar nici școala și nici profesorii nu m-au influențat în niciun fel.”
o „Da, profesoara de biologie mai ales, în activităţile ecologice. Diriginta mea m-a ajutat de asemenea, m-a făcut să privesc cu alţi ochi copiii din centrele de plasament.”
o „Nu, din pacate. Şi spun din păcate pentru că în şcoli nu se promovează suficient voluntariatul. Pe vremea când am început voluntariatul eram în clasa a VI-a, în şcoală nu promova nimeni voluntariatul. Cu timpul, abia în liceu am auzit şi eu de profesori care să aibă habar de activităţi de voluntariat.”
o „Nu, şcoala nu a avut nicio influenţă.”
o „Da, datorită şcolii şi a profesorilor am ajuns să fac voluntariat. Aceştia au fost factorii care au declanşat interesul meu faţă de acest aspect. Şi nu sunt singura persoană, mulţi dintre colegii mei de atunci s-au lăsat antrenaţi în diversele “campanii” cu scop umanitar organizate de conducerea şcolii.”
o „Da, prin activităţile interesante pe care uneori le organiza.”
o „În ceea ce priveşte şcoala nu prea m-a influenţat, iar profesorii doar câţiva erau interesaţi în a coopta elevii în activităţi extracurriculare. Puţini au fost cei care într-adevăr au fost preocupaţi de activităţile desfăşurate de elevi în afara orelor de şcoală, şi acei puţini au fost cei care ne-au îndemnat ca atunci când ajungem la facultate, să ne preocupam şi de acest aspect al vieţii sociale, şi anume voluntariatul.”
o „Nu au avut mai deloc. Doar s-a vorbit despre acţiuni dar nu m-au determinat doar în mică măsură spunându-mi că este nevoie de oameni care să se implice pentru societate pe bază de voluntariat.”

Percepţia despre importanţa şcolii în voluntariat descrisă anterior a mai fost testată printr-un alt item ale cărui rezultate se regăsesc în figura alăturată. Astfel, 96,9% dintre respondenţi consideră voluntariatul trebuie promovat de instituţiile cu rol educaţional, în timp ce 3,1% consideră opusul.

Ultima întrebare a chestionarului administrat persoanelor cu experienţe de voluntariat, dacă ar repeta decizia de a se implica în astfel de proiecte, a adus rezultate ce oferă încrederea în atingerea, măcar parţială, a scopului principal al respondenţiolor, acela de a face diferenţa, de a schimba ceva. 100% din respondenţi doresc să mai fie încă o dată voluntari.

EcoEducaţia

« Dacă planifici pentru un an, cultivă orez !

Dacă planifici pentru un deceniu, plantează copaci !

Dacă planifici pentru o viaţă, educă oameni ! »

Proverb chinez

Faptul că Natura suferă mai mult ca oricând de pe urma atitudinii globale a omului însetat de o dezvoltare iresponsabilă nu mai este deloc o noutate.



Conştientizarea prin asumarea de către OM a responsabilităţii acţiunilor sale şi înţelegerea nevoii de protecţie a mediului, precum şi aplicarea soluţiilor de re-echilibrare şi stabilizare a mediului natural reprezintă o nevoie şi o datorie a societăţilor actuale, o provocare globală.



A învăţa populaţia să gândească durabil este în definitiv o bună strategie managerială de a obţine cel mai bun raport cost-beneficiu, în contextul în care costurile reale şi nu neapărat financiare ale societăţilor actuale sunt cu mult peste capacităţile de acoperire a acestora şi într-un moment în care beneficiile obţinute pentru societate şi indivizii acesteia sunt ca o „sabie ţinută de tăiş”.



Pentru a învăţa populaţia să gândească durabil este nevoie de implicarea tuturor factorilor educaţionali – formali, nonformali şi informali, lucru precizat şi în "Strategia U.N.E.C.E. pentru Educaţia pentru dezvoltare durabilă" (produs al întâlnirii de nivel înalt a miniştrilor educaţiei şi mediului, întâlnire organizată în 2005, în Lituania, de către ONU).



O astfel de Eco Educaţie ar putea avea ca obiective: formarea respectului faţă de Natură, dezvoltarea unei conştiinţe globale, formarea unei atitudini de protecţie a Naturii, stimularea interesului faţă de activismul civic şi implicare socială, studiul fenomenelor şi proceselor naturale, studiul căilor şi metodelor de degradare şi re-echilibrare a mediului, formarea şi dezvoltarea gândirii durabile.



În sistemul formal, Eco Educaţia are nevoie de inovaţie şcolară pentru că prin educaţie poţi forma atitudini, caractere, poţi aduce în bagajul celui pe care-l formezi, cele mai importante şi noi informaţii şi pentru că educaţia ia forma pe care creatorul său i-o dă. Poate fi pozitivă sau negativă, completă, complexă, simplă, eliberatoare, bună sau rea.

Cel ce-şi asumă rolul de formator îşi asumă în mod evident rolul de artist, actor, regizor, formator, educat. Este nevoie de o mare pasiune pentru educaţie şi o mare iubire pentru Natură, pentru Oameni şi pentru Viaţă.

Educaţia este un act de iubire ce creează destine şi salvează vieţi!

Educaţia este măsura durabilă de care Planeta are nevoie acum şi pentru totdeauna!

disponibil şi pe:
http://www.naturalist.ro/societate/eco-educatia-1/

Educaţia şi noile PROVOCĂRI

Conform Legii învăţământului, „idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii, în formarea personalităţii autonome şi creative.”

Pe 1 decembrie 2007, în România a fost semnat un Pact al Educaţiei prin care partidele politice se angajează ca, indiferent de apartenenţa politică a viitorilor Miniştrii ai Educaţiei (din perioada 2007-2017), vor continua schimbările Şcolii ca sistem în vederea schimbării prin educaţie, a infrastructurii mentale româneşti.

Societatea românească doreşte realizarea, prin educaţie, a unui om a cărei configuraţii să se bazeze pe valori ca: încredere, onestitate, performanţă, inteligenţă socială, curajul acţiunii civice, creativitate, implicare personală, motivaţie emoţională pozitivă, transferabilitatea competenţelor, forţa echipei. Aceste valori urmează a fi cultivate în cadrul modelului educaţional dezvoltat în perioada 2007-2017.

„Şcoala corespunde în cel mai înalt grad ideii de learning organization. Ea este o organizaţie care asimilează noile exigenţe şi le răspunde prin adaptări dar şi prin soluţii noi, creatoare.” (E. Păun, „Şcoala abordare sociopedagogică”, 2001, p. 27).

„Conform concepţiei lui Peter M. Senge, „organizaţia care învaţă“ (learning organization) este aceea în care oamenii îşi dezvoltă în mod continuu capacitatea de a obţine rezultatele pe care le doresc cu adevărat, în care sunt dezvoltate şi cultivate noi modele de gândire, în care aspiraţiile comune sunt adoptate în mod liber şi în care oamenii învaţă în continuu să facă totul împreună (Peter Senge, The Fifth Discipline, p.3).” (http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=703, accesat la data de 01.05.2008).

Organizaţia care învaţă depinde de cinci elemente: gândire sistemică, măiestrie personală, modele mentale, existenţa viziunii comune şi învăţarea în echipă.
Integrarea noilor provocări în sistemul educaţional este strâns legată de caracteristica de organizaţie care învaţă a şcolii şi se traduce şi prin integrarea noilor educaţii.

„Noile educaţii s-au constituit ca răspunsuri ale sistemelor educative la sfidările lansate de problematica lumii contemporane” (G. Văideanu, 1986).
Câteva din noile tipuri de educaţie pe care sistemul de învăţământ trebuie să şi le însuşească cât mai bine sunt:

* educaţia pentru buna înţelegere şi pace,
* educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD)/ educaţie pentru participare şi democraţie,
* educaţia pentru cetăţenie europeană (ECE),
* educaţia pentru comunicare,
* educaţie demografică,
* educaţia pentru dezvoltare durabilă (EDD),
* educaţia ecologică,
* educaţie economică şi casnică modernă,
* educaţie fiscală,
* educaţie prin mass-media,
* educaţie nutriţională,
* educaţie pentru schimbare,
* educaţie socială.

EDUCAŢIA CIVICĂ

Cetăţenia reprezintă statutul prin care individul, membru al unei societăţi democratice este înzestrat cu drepturi şi obligaţii.

„Ansamblul de activităţi pedagogice, care formează elevul pentru rolul de cetăţean, pentru participarea la viaţa socială, pentru exercitarea drepturilor şi îndatoririlor cetăţeneşti” (M. Ştefan, „Lexicon pedagogic”, editura Aramis, 2006) constituie Educaţia Civică.

Educaţia civică sau educaţia pentru cetăţenie vine în întâmpinarea nevoilor omului de a-şi cunoaşte statutul, rolurile, drepturile şi obligaţiile, în contextul unei bune înţelegeri a funcţionării sistemului din care face parte.

În urma dinamicii crescute a schimbărilor sociale din întreaga lume, educaţia civică a intrat pe drumul unei lungi dezvoltări de ramuri şi subramuri, de modificare (schimbare şi îmbunătăţire) de obiective, conţinuturi şi metodologii.

Ca rezultate ale acestor schimbări sociale s-au constituit domenii focalizate pe anumite conţinuturi şi structuri reale, cum ar fi Educaţia pentru Cetăţenie Democratică (ECD) sau Educaţia pentru Cetăţenie Europeană (ECE).

Educaţia pentru Cetăţenie Democratică, „ECD, surprinde contextele de învăţare din afara instituţiilor formale şi insistă asupra tuturor tipurilor de achiziţii necesare formării cetăţeanului: cunoştinţe, valori, atitudini, capacităţi de acţiune şi participare.

ECD se realizează prin abordări educaţionale multiple, intercorelate, cum sunt: educaţia civică, educaţia pentru drepturile omului, educaţie interculturală, educaţie pentru pace, educaţia pentru dezvoltare durabilă, educaţie globală, educaţie pentru media, etc.” (C. Ulrich, „Educaţia civică, perspective teoretice şi abordări aplicative”, editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2007, p. 44).

Obiectivele promovate prin EDC sunt libertatea, solidaritatea, responsabilitatea, echitatea, toleranţa, demnitatea, înţelegerea apartenenţei în sistemul social, activismul civic, obiective regăsite şi în Pactul educaţional semnat în România pe 1 decembrie 2007. Parte din aceste obiective se regăsesc în configuraţia ideală de om de care societatea are nevoie astăzi.

ECD, cu toate formele ei, trebuie să fie în centrul reformei învăţământului.

Dintre aceste forme, lucrarea de faţă va face referire la Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă (în accepţiunea actuală a conceptului de dezvoltare durabilă) cu focalizare pe Educaţia pentru ecologie şi protecţia mediului, definită aici, EcoEducaţie.

EDUCAŢIA PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ

În 2005, în Lituania, Organizaţia Naţiunilor Unite prin Comisia Economică pentru Europa şi Comitetul de Politică a Mediului au organizat întâlnirea de nivel înalt a miniştrilor educaţiei şi ai mediului. Această întâlnire a avut ca produs „Strategia UNECE pentru Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă”.

Această formă de educaţie aduce o reală utilizare în viaţa post-şcolară a informaţiilor şi experienţelor primite, trăite şi învăţate de elev.

Este o formă de învăţare centrată pe elev în care obiectivele educaţionale sunt de formare a unor competenţe necesare şi folositoare în toate domeniile societăţii.

A învăţa populaţia să gândească durabil este în definitiv o bună strategie managerială de a obţine cel mai bun raport cost – beneficiu, în contextul în care costurile reale şi nu neapărat financiare a societăţilor actuale sunt cu mult peste capacităţile de acoperire a acestora şi în contextul în care beneficiile obţinute pentru societate şi indivizii acesteia sunt ca o sabie ţinută de tăiş.

Educaţia pentru Dezvoltare Durabilă cere o serie de schimbări în sistemul de învăţământ propriu fiecărei ţări ce adoptă Strategia UNECE.

Este nevoie de cadre didactice specializate pentru predarea unui obiect de învăţământ care să aibă ca domeniu de studiu dezvoltarea durabilă.

De asemenea, este nevoie de programe de formare pentru ca toate cadrele didactice să îşi conducă activitatea didactică în funcţie de principiile durabilităţii.

Este de asemenea nevoie ca toţi formatorii să înţeleagă faptul că o schimbare a mentalităţii unei naţiuni în gândire durabilă se poate realiza numai prin prezenţa activă a programelor de EDD în mediile formal, nonformal şi informal.

Formatorii din aceste sisteme educaţionale trebuie să coopereze şi să realizeze programe comune.

Inovarea scolara

Ce este inovarea scolara?

Inovarea şcolară este procesul prin care metodele de conducere a lecţiei prin predare, evaluare şi interacţionare, sunt realizate printr-o abordare modernă, în conformitate cu dinamica societăţii, cu noile domenii de interes, noile tehnologii şi în conformitate cu cerinţele sociale şi ale idealului educaţional.

Să inovăm înseamnă să ne adaptăm schimbărilor din societate şi să fim receptivi la tot ceea ce este nou şi inedit.

Cu alte cuvinte, a inova inseamna:

· Schimbare

· Adaptare

· Reorganizare

· Restructurare

· Îmbunătăţire

· Reînnoire

· Reformulare


Cum inovam?

Despre modalităţi de inovare ca metode de predare-evaluare alternative metodelor tradiţionale se scriu studii, lucrări de licenţă, cărţi şi articole, de peste un deceniu. Totuşi ele nu sunt utilizate decât într-o prea mică măsură şi de multe ori sunt utilizate incorect.

Dintre aceste metode alternative amintim, spre a inova, următoarele:


· Metoda predării-învăţării reciproce


· Metoda mozaicului (jigsaw)


· Metoda "schimbă perechea" (share-pair circles)


· Metoda piramidei


· Tehnica Lotus (Floarea de nufăr)


· Brainstorming


· Explozia stelară (starbursting)


· Metoda pălăriilor gânditoare


· Tehnica 6-3-5


· Philips 6-6


· Metoda Frisco


· Sinectica


· Studiul de caz


· Referat


· Eseu


· Dezbaterea


· Conversaţia


· Investigaţia


· Portofoliul


· Portofoliul digital


· Realizarea de postere, site-uri web, blog-uri, reclame, filme, etc.


· Predarea cu ajutorul computer-ului: prezentări PowerPoint, proiecţii filme, audiţii, jocuri


· Evaluarea cu ajutorul computer-ului


· Documentarea pe Internet


În modelele de conducere a lecţiei regăsim strategii de comunicare, de acţiune, de interacţiune şi de informatizare.



În cadrul strategiilor de comunicare se regăsesc strategii de comunicare tradiţională şi strategii de comunicare interactivă.

Strategia de comunicare tradiţională se organizează şi dezvoltă după o schemă liniară: prezentarea materiei (titlul lecţiei), învăţarea dirijată efectuată de elevi dar direcţionată de profesori şi evaluarea elevilor asigurată de profesor.

Strategia de comunicare interactivă reprezintă o eleborare şi perfecţionare permanentă a canalului sau mediului de comunicare în care circulă informaţia. Schema nu este una liniară ci una ramificată: prezentarea conţinutului instruirii prin forme flexibile de realizare a mesajului pedagogic, învăţarea efectuată de elevi, ca parteneri educaţionali şi evaluarea prin diferite metode moderne, evaluarea calităţii activităţii profesorului (formatorului).

În strategiile de acţiune sunt regăsite modelele:

· euristic (profesorul nu este dirijor ci factor ce orientează şi stimulează curiozitatea naturală şi interesul spontan al elevilor pentru descoperire);

· operaţional (construirea cunoaşterii elevului prin activarea operaţiilor şi a acţiunilor sale mintale, determinate genetic şi socio-pedagogic);

· învăţării depline (mastery learning): are în centru o resursă pedagogică şi managerială foarte importantă - timpul de învăţare al elevului. El condiţionează prin atributele sale cantitative şi calitative, reuşita sau succesul învăţării;

· tehnocentric (pune în evidenţă importanţa programării pedagogice prin mijloace exacte ce urmăresc valorificarea optimă a resurselor existente).

În strategiile interacţionale sunt evidenţiate modelele situaţional şi sociocentric. În cadrul acestor strategii, conducerea eficientă a lecţiei depinde de mediul şcolar şi extraşcolar ce trebuie interpretat ca un adevărat ecosistem.

Calitatea procesului educaţional depinde în foarte mare măsura de calitatea profesorului!

Fiecare profesor (formator) trebuie să găsească propriul stil de instruire, predare, formare. De asemenea, metodele trebuie să se plieze foarte bine pe stilurile de învăţare ale elevilor/ studenţilor.

Cand inovam?

Inovarea este un proces ce poate fi realizat în orice moment al acţiunii educaţionale.

Este importantă o observare şi/sau evaluare iniţială pentru a cunoaşte rezistenţa la schimbare, cât s-a inovat până la momentul respectiv şi pentru a cunoaşte elevii şi dorinţele lor.

Este necesară o continuitate în inovare: dacă modalităţile de predare sunt actuale, moderne, inovate, atunci şi evaluarea ar trebui să fie la fel.

Inovarea necesită multă muncă, libertate în gândire, atenţie, informare, noţiuni de psihologie şi pedagogie.

Inovarea este o artă şi un deziderat în domeniul Ştiinţelor Educaţiei.



Indicaţii terapeutice - Avantaje



· Centrarea pe elevi şi pe interesele acestora;

· Elevii sunt parteneri educaţionali, actori şi regizori în acelaşi timp;

· Şcoala se adaptează astfel schimbărilor sociale;

· Aplicabilitate mult mai mare a informaţiilor teoretice;

· Captează atenţia şi stimulează beneficiarul prin jocuri, metode şi tehnici de comunicare, şi activitate în grup, filme şi programe informatizate;

· Informaţiile sunt mult mai accesibile beneficiarilor;

· Reţinerea informaţiilor pentru o perioadă mai mare de timp: "learning by doing";

· Stimulează şi dezvoltă creativitatea;

· Stimulează şi dezvoltă comunicarea;

· Stimulează şi dezvoltă gândirea critică;

· Creşte nivelul stimei de sine la elev/student;

· Creşte nivelul stimei de sine la formator (profesor);

· Creşte motivaţia pentru activităţile didactice;

· Creşte motivaţia pentru meseria de cadru didactic;

· Creşte gradul de libertate, nu doar în şcoală.


Reacţii adverse - Limite



· a inova ≠ a inventa;

· costuri mai ridicate pentru investiţii în materiale didactice;

· investiţie de timp şi energie a formatorilor, în pregătirea lecţiilor/cursurilor/trainingurilor;

· atitudini negative (invidie, critică, cinism, neînţelegere) din partea colegilor de catedră;

· reacţii de respingere/rezistenţă la schimbare din partea conducerii şcolii şi a inspectoratului sau chiar a elevilor/studenţilor;

· aplicarea metodelor şi tehnicilor nepotrivite;

· aplicarea greşită a metodelor şi tehnicilor.



* Majoritatea acestor reacţii adverse sunt trecătoare şi de importanţă minoră în majoritatea cazurilor.