Sincer, nu simt ca as avea 24 ci undeva pe la 30, dar cu o atitudine de 18 in care totul e posibil prin entuziasm si motivatie. 30 de ani caci ma simt mai responsabila, mai matura, cu ganduri directionate spre prezent si viitor, 18 pentru ca sunt la fel de motivata ca la 18 si cred inca, exact ca atunci, ca poti aduce o schimbare in lume, in oameni. Dar gandurile astea nu au venit peste noapte cand am implinit o anumita varsta ci au venit, firesc, in timp. Ceea ce spuneam insa de contextul social... contextul asta ma limiteaza cumva, cu fiecare nou an pe care-l adaug in viata. Daca inainte nu ma uitam cu atentie la ceea ce inseamna segment de varsta, acum trebuie sa casc bine ochii. Mai am un an sau maxim 2 in care pot fi considerata tanara pentru a ma inscrie in diverse proiecte, in diverse programe... Nu mi-am pus niciodata problema asta pana acum, cand am implinit 24 de ani. Ma intristeaza putin dar ma motiveaza pe mine ca in AIDA sa nu pun limite atat de stricte...bine, inteleg ca unele proiecte au un anumit target si anumite obiective, dar stiti cum e...cand traiesti o anumita stare vrei sa te implici cumva pentru ca si altii sa o traiasca sau din contra, nimeni altcineva sa nu o traiasca.
Mda...24 zic. Mai am putin si implinesc si eu un sfert de veac cum bine zicea Cristi. Dar pana atunci mai am 355 de zile in care sa ma bucur de sora mea, de mama, de Damian, de Sonia, de Sonia, de Simina, de Danuta, de Raluca, de Teo, de Mariana, de Aniela, Adina si Alina. Asta e din seria "jos palaria". Si tot din seria asta, ca asa cred ca e frumos cu fiecare nou an in viata, jos palaria fata de cativa oameni dragi care au contribuit semnificativ la formarea mea ca om: Dana Silaghi, Lavinia Barlogeanu, Catalina Ulrich, Carmen Ene. O alta reclama faina care-mi place foarte mult: sunt toti oamenii care-mi fac ziua mai buna, sunt toti cei care m-au sprijinit si care fac parte din universul meu.
Pana una alta, ma simt altfel la 24, altfel in fiecare zi, chiar daca uneori zilele par sa se repete.
