Mi-e dor de tine, dor de noi

text dedicat fratelui meu, Cristi Bercuci


Clipă de clipă îmi vin în minte amintiri cu noi.

Îmi amintesc că ne plăceau: stelele, aurora boreală, excursiile, mini cd-urile (că erau mici şi drăguţe), Adelante, Dor de tine, dor de noi, 10, Visare, COMPACT (ce mai dădeam din cap stând cu picioarele pe canapea şi ţinând măturile pe post de chitări), Pasărea Colibri, Direcţia 5, Viţa de Vie, enciclopediile, ciocolata, super Mario, filmele de animaţie, Girl, Interrupted, Ţestoasele Ninja, Captain planet, verdele, cartofii prăjiţi, fructele crude, jocul cu tăbliţe, TaTu, rucsacii, corturile, pietrele, fotografiile, BD-urile, poeziile, Cow and chicken, Batman, Dexter's Laboratory, The Flintstones, Johnny Bravo, Conan Barbarul, Yogi Bear, plantele medicinale şi florile de câmp, bicicletele, eprubetele, discurile vinil din care făceam farfurii zburătoare, senzaţiile tari oferite de cele mai periculoase maşinării de prin parcurile de distracţii, peştii şi papagalii, dinozaurii şi toate enciclopediile despre ei, revistele de paranormal, Hackers (cu Angelina evident), laserele, încălţămintea sport, pescuitul (eu doar când eram copii, tu..mereu), leneveala de sâmbăta dimineaţa, bălăceala în orice rău, baltă sau lac, sărbătoarea paparudei cu pungi cu apă sau puşti cu rezervoare mari, paraşutiştii pe care-i vedeam de la geamul camerei din Buzău, covrigii de acasă, ochiurile (tu crude, eu arse), pixurile (pe care mereu le testai cu textul "ce mişto scrie pixul ăsta"), ziarele vechi şi revistele de ştiinţă, Thot, Arborele lumii, ceasurile, orientarea turistică (mereu ai fost mai bun ca mine în cantonamente), sporturile extreme, pantalonii scurţi (erai vedeta şcolii că în miez de iarnă alergai prin zăpadă în pantaloni scurţi), comorile, cărţile tăiate strategic în interior aşa încât să putem ascunde acolo secrete, HC-urile şi programele lor de făcut poezii, doamne câte sunt....

mi-e dor de tine Cristi... Mi-e tare dor de tine, de noi!


Nu pot să cred că nu mai vii
C-a fost o joacă de copii
O clipă şterge tot ce-ai scris o viaţă
Aş vrea din noapte să ieşim
Un astru să ne-nchipuim
Şi să-ţi ofer o altă dimineaţă
(Compact)

in amintirea unui frate

Cuvinte pentru Cristi (Bercuci George Cristian, fratele meu şi al Alinei)













Nu am să uit niciodată telefonul mamei de joi dimineaţă..din acea zi de joi 19 martie 2009. Din acea clipă lumea mea s-a schimbat complet. O durere imensă, un refuz şi mai mare. Întrebările şi regretele mi-au năvălit în suflet, în minte, în corp. Nu îmi găsesc cuvintele. Nu ştiu ce simt sau ce ar trebui să simt. Încă mai sper să-i aud vocea, să-i mai văd o dată zâmbetul, să-i mai ascult poveştile şi planurile de viitor. Încă sper ca toate astea să fie un coşmar. Încă mai cred că nu îl văd pentru că eu sunt în Cluj şi el este în Bucureşti.

Cristi, sper să ajungă aceste gânduri la tine... şi să-ţi aminteşti alături de mine poveştile noastre de viaţă, poveştile noatre nostime, pline de energie şi de nebunii! Asta rămâne în urma unui om...un album cu poveşti şi amintiri, cu zâmbete ce vin din suflet şi nu dintr-o expresie a feţei.

...nici nu ştiu cu ce să încep. Poate ar trebui să-ţi amintesc de ziua aceea de la ţară când eram atât de mică încât abia învăţam să alerg fără să cad la fiecare metru. Ziua în care tu dormeai în casă iar eu descopeream uneltele lui tataie. Mi-aduc aminte că abia reuşeam să ţin în mână ciocanul ăla greu cu care mai apoi ţi-am spart capul... Sper că nu te-ai supărat pe mine atunci. Oricum, nu aveam ceva cu tine...şi Alinei îi făcusem acelaşi lucru. Noroc cu mamaia care şi-a dat seama că-s un pericol public şi de atunci a stat cu ochii pe mine. Promit să nu mai fac aşa ceva!

Din aceeaşi categorie mi-aduc aminte prima zi de gradiniţă. Ştiu că nu am o scuză pentru că te-am bătut. Dar tu m-ai iertat... (sper). Îmi mai aduc aminte cum după programul de la grădiniţă mergeam în spatele blocului şi furam corcoduşe sau ne ascundeam acasă în baie şi mă convingeai să stricăm câte o jucărie de-a mea să vedem ce are în ea şi cum funcţionează, că doar avem jucării la fel şi o să ne jucăm cu ale tale (să ştii că am fost supărată că niciodată nu s-a întâmplat aşa). Tot în baie ţin minte că spărgeam globuleţe ca să ne facem măşti sau felicitări cu cioburile lor.

Cele mai frumoase amintiri din casă sunt pentru mine cele din bucătărie. Zilele noastre de gătit bunătăţi: bezele arse (care totuşi aveau gust de bezele), budincă arsă sau budincă nefiartă, cocă ascunsă în borcan şi pitită în cel mai ferit dulap (că doar nu trebuia să o găsească mama, nici după 3 săptămâni), biscuiţi, torturi, mâncarea de cartofi cu tone de ulei, cartofii prăjiţi în flăcări (care s-au extins mult prea repede la perdele si geamuri). Ţin minte perfect şi experimentele tale de mai tarziu...cartofii prajiţi, amestecaţi cu branză rasă şi daţi prin maşina de tocat pentru ca mai apoi să fie îndesaţi în pâinea al cărui miez l-ai scos şi aşezat tacticos în pungă pentru a fi mâncat de altcineva. Mi-e dor de zilele noastre în bucătărie..

Aş vrea sa fim iar copii şi să ne jucăm pititea toţi trei. Să ne ascundem în cele mai nebănuite colţuri ale unei case sau să dăm telefoane noaptea de pe fix la radio şi să participăm la concursuri sau să facem dedicaţii. Doamne ce ne-au mai certat mama şi tata pentru facturile imense sau pentru când am dat telefon la pompieri să anunţăm că a luat foc casa alba şi am fugit pe balcon să vedem când apar maşinile mari şi roşii.

Dintre toate amintirile frumoase, cele mai colorate sunt evident cele din vacanţele lungi de vară când mergeam la bunici. Acele vacanţe când mergeam cu prietenii cu vacile. Cred că eram singurii copii care dimineaţa îşi faceau pacheţelul fericiţi ca să meargă la câmp cu vaca...deşi noi n-aveam vaci :) Zilele alea lungi de vară în care aşteptam ora 4 să vină bunicu de la serviciu şi să ne verifice dacă ne-am îndeplinit sarcinile zilnice şi apoi să ne lase să mergem la bălăcit în Putna în care tu săreai de pe stânci sau din copaci. Mie îmi era frică...preferam să sar de pe umerii tăi decât de la 10 m înălţime. Am visat într-una dintre ultimele nopţi cum încercai să-ţi faci submarin. Doamne, cât mai meştereai la el şi încercai să faci lemnul să nu mai plutească. Tot satul era cu ochii pe tine, toată lumea ştia la ce meştereşti şi aştepta să te vadă în acţiune. Cred că acolo, la bunici, ai fost mereu o vedetă... Şi acum cred că eşti. :)

Îţi aminteşti nopţile acelea de la bunici, când eram la vârsta "vrei să-mi dai prietenia ta?"? Doamne ce vremuri! =)) Veneai seara şi îmi ziceai vezi că x o să-ţi ceară prietenia mâine, sau vezi că i-am cerut prietenia lui y, să nu mai spui nimanui. Ce vremuri!

Prima palmă de la tine...şi acum mi-o amintesc perfect. Mă certai că voiam să fiu cu un prieten de-al tău pe care tu nu-l considerai bun pentru mine. Şi îmi aduc aminte că după palma aia m-ai luat la tine în cameră şi ai început să-mi explici cum ar trebui să fie şi cum mă alinai. Aşa frate ar trebui să aibă toate fetele!

:)) Îţi aduci aminte când eram în generală...tu erai a VIII a iar eu a VII a... mi-ai zis că dacă te văd cumva pe hol cu vreo fată să mă fac că nu te cunosc. Aşa am făcut...

Tot când erai ultimul an de generală mi-aduc aminte de ziua ta. La 14 ani când te mândreai cu buletinul şi când ai avut petrecerea la şcoală, cea în care Vali ţi-a spart ouă crude în cap. Ce de poze ai mai făcut atunci. Toată şcoala şi tot blocul ştiau că e ziua ta. Ştiu şi cu ce eram amândoi îmbrăcaţi....

Acum o săptămână, mama şi Alina şi-au adus aminte că tu strângeai toate ambalajele de la gem, bulion şi budincă. Şi spuneai amuzat că nu ştii la ce-ţi trebuie, dar ţie îţi trebuie 25...şi când ajungi la 25 te opreşti. :( (25 de ani - un sfert de veac, cum mi-ai zis la telefon). Toate ca toate, îmi plăcea cum aranjai ambalajele astea în camera ta. Le-ai făcut rafturi speciale. Camera aia... cred că era cea mai frumoasă cameră... un fel de laborator (îţi spuneai Dexter şi pe mine mă expediai spunându-mi Didi). Un laborator în care construiai tot felul de invenţii şi inovaţii. Camera aceea cu un perete plin de Angelina Jolie, cu acvariul imens la care tot timpul meştereai câte ceva, cu biroul tău de informatician, cu microscopul lăngă geam, cu balconul plin de motoraşe. Camera aceea pe care atâta am văruit-o totţi trei, o dată la câteva săptămâni, după cheful nostru...că aşa era...mama şi cu tata mergeau la ţară sau la serviciu pt câteva ore iar când se întorceau găseau camera altfel...cu pereţi văruiţi altfel, cu patul nostru cu etaj în altă parte, cu alte postere lipite peste tot...ce vremuri. Toţi copiii ar trebui să trăiască aşa ca noi, căci ne-am distrat copios!

Mă gândeam zilele astea la ultimele noastre întâlniri în Buzău în care povesteam de ale noastre sau stăteam în aceeaşi cameră, spate în spate dar vorbeam sau ne certam pe mess; zilele în care îmi vorbeai de calculatoare, maşini şi filme... Doamne cât vreau să mai facem astea şi multe altele. Vreau chiar să mă mai cert cu tine...până şi certurile noastre erau unice, amândoi ne căutam replici cât mai greu de procesat. :)

Mă gândesc că tu acum ştii tot ce aş vrea să-ţi spun, dar nimic nu se compară cu discuţiile noastre. Tu eşti altfel...Acum nimic nu mai e la fel...

Cristi, am învăţat atâtea de la tine...direct şi indirect. Mi-ai dat multe lecţii de viaţă deşi nu mereu aveam chef să ascult. Iar acum...printre ultimele lecţii se află una pe care o ştiam de mult timp dar pe care nu o simţeam ca acum: cât e de important este să spui clipă de clipă "te iubesc", cât e de important să îi vezi mereu pe cei dragi şi să nu te bazezi că "vor fi acolo mereu".

Ministrul Sârbu se afla în bolidul ucigaş

Fratele meu, Bercuci George Cristian, a fost implicat într-un accident rutier ce i-a fost fatal. Deocamdată, pentru mine cuvintele sunt insuficiente şi inutile. În rândurile de mai jos e scrisă pe scurt povestea unui final...cel al lui Cristi.

"Ministrul Sârbu se afla în bolidul ucigaş"
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 01 Apr 2009 Mircea Toma, Silviu Apostol

"UPDATE: Ministrul Ilie Sârbu nu neagă că se afla în maşina ucigaşă

Aşa cum puteţi citi mai jos, maşina de serviciu ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a fost implicată într-un accident grav, care a avut loc în timp ce ministrul se deplasa la o şedinţă de Guvern la Palatul Victoria. În urma accidentului, maşina ministrului, condusă de un sepepist, a avariat în proporţie de 50% o altă maşină şi a ucis un om. Aflat în maşina condusă de sepepist, Ilie Sârbu a negat în primă fază, prin purtătoarea de cuvînt, că s-ar fi aflat în autoturism. Astăzi, prin intermediul unei scrisori care ne-a fost adresată, Sârbu nu mai neagă că ar fi fost în maşină.

Iată răspunsul ministrului (de altfel, scrisoarea ministrului poate fi vizualizată mai jos): "Referitor la solicitarea dumnavoastră de a vi se furniza anumite aspecte referitoare la accidentul auto survenit în data de 17.03.2009, precizez că ele nu fac obiectul Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pe care o invocaţi, ci se încadrează în sfera informaţiilor cu caracter privat. Consider că atribuţiile şi obligativitatea, în ceea ce priveşte anchetarea acestui caz, dar şi stadiul în care se află, revin autorităţilor de drept, acestea fiind cele mai în măsură să vă furnizeze toate informaţiile necesare dumneavoastră."Limuzina de serviciu a ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, a omorît un om în apropiere de Guvern. Autorul omorului din culpă: şoferul limuzinei, un sepepist care gonea cu aproape 100 km/h în oraş. Autorul moral şi martorul omorului: ministrul Sârbu, care se grăbea să ajungă la o întîlnire la Guvern.

Deşi martori oculari ai accidentului au identificat un pasager în maşina ministrului, Sârbu nu apare în ancheta Poliţiei. Deşi avea actele de identitate în propria maşină, victima a fost trimisă la morgă ca neidentificată. Totul indică o muşamalizare ca la carte a unui caz de omor. În care, din martor, ministrul Sârbu poate ajunge complice.

Accidentul
Marţi, 17 martie, seara, la ora 19,45. Condiţiile meteorologice sînt nefavorabile pentru şoferi. Bulevardul Iancu de Hunedoara – cel care începe din Piaţa Victoriei şi continuă cu bulevardul Ştefan cel Mare – este foarte aglomerat; pe ambele sensuri se circulă încet, în coloană. În apropierea intersecţiei bulevardului cu strada Căderea Bastiliei, un automobil BMW care se îndrepta spre Calea Dorobanţi a ieşit din coloană pe linia de tramvai şi, fie pentru că a derapat, fie pentru că a încercat să vireze pentru a intra pe sensul opus, a fost surprins de un Audi A8 care venea lansat din direcţia opusă (deci gonea spre Guvern); BMW-ul a fost lovit din lateral dreapta, stîlpul dintre portiere fiind înfundat pînă la scaunul şoferului. Şoferul BMW-ului a decedat în urma loviturii. Cealaltă maşină, condusă de un subofiţer SPP, nu are decît aripa din faţă dreapta lovită, şoferul şi eventualul pasager nefiind răniţi. În apropierea accidentului opreşte o maşină SMURD care cheamă în ajutor o maşină de descarcerare; victima este transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde, după tentative de resuscitare fără succes, i se consemnează decesul prin stop cardiorespirator la ora 21. După SMURD, la locul accidentului au mai sosit, în ordine, Poliţia Comunitară, Pompierii şi Poliţia Rutieră.

Dispariţia 1

Logodnica tînărului care conducea BMW-ul a fost de serviciu peste noapte; s-a panicat căutîndu-l la telefon – tînărul avea două telefoane, nici unul deschis în acea noapte; dimineaţă, după ce a ajuns acasă, a început să-l caute. La garajul la care îşi ţinea şi meşterea maşina, un amic al logodnicului i-a povestit despre accident. S-a dus direct la Urgenţă – spitalul cel mai apropiat de bdul Iancu de Hunedoara. A întrebat la recepţie despre o victimă a unui accident din seara precedentă; i s-a spus – atenţie! – că a fost adus un tînăr neidentificat care a fost, între timp, transportat la Institutul Medico-Legal (IML). La IML, cînd s-a interesat, persoana cu care a discutat a părut să ştie cîte ceva – „A, băiatul de la Buzău!“ (victima era, într-adevăr, din Buzău); dar ulterior i s-a spus că este vorba despre o victimă neidentificată. Mai mult, nu numai că nu i s-a permis să încerce să o identifice, dar i s-a cerut ei să prezinte date de identificare ale mortului. Abia joi, la 48 de ore de la accident, a avut posibilitatea să vadă cadavrul. Scurt, cîteva secunde. La încheietura mîinii era legat un bileţel: „neidentificat“. Timp de două zile, un tînăr decedat a rămas fără identitate, identitate recuperată numai în urma insistenţei celor care i-au fost apropiaţi. Precizăm că în maşina distrusă existau în momentul accidentului actele de identitate ale decedatului. Mai mult chiar, miliţienii de la Rutieră au aflat din noaptea accidentului cine e victima, de la fostul proprietar al autovehiculului.

Dispariţia 2

Identitatea şoferului decedat nu a fost singura care a dispărut în acest accident. Mai există o fantomă care bîntuie evenimentul de marţi de la ora 19,45. Înainte de a deveni fantomă, personajul a fost cunoscut sub identitatea lui Ilie Sârbu. Pe 25 martie, la mai mult de o săptămînă de la accident, un tabloid (Click) a publicat ştirea despre prezenţa ministrului Agriculturii în maşina Audi, proprietate a ministerului. Prezenţa unui pasager – „un domn în costum, grizonant“ – în maşină este menţionată şi de un martor al evenimentului. Martorul povesteşte că, imediat după accident, şoferul Audi-ului a ieşit din maşină şi a dat un telefon; după cîteva minute, un alt Audi a apărut la locul accidentului; în maşina nou-venită a urcat pasagerul grizonant, care a fost identificat de ziarişti ca fiind Ilie Sârbu. Şi dus a fost, de parcă nici n-ar fi trecut vreodată pe-acolo. Jurnaliştii tabloidului amintit scriu că ministrul a fost dus la acelaşi Spital de Urgenţă, pentru a se asigura că accidentul nu a avut vreun efect asupra operaţiei (de colecist) la care fusese supus cu o săptămînă mai devreme.

Operaţiunea "Ştergeţi urmele"

În opinia noastră, ascunderea identităţii victimei accidentului are legătură cu ascunderea identităţii martorului. Victima înseamnă rude, aparţinători care încearcă să afle adevărul despre accident. Or, să ţii la distanţă (fie şi cîteva zile) aparţinătorii poate să permită „fantomei“ să-şi şteargă urmele sau, cel puţin, să atenueze rolul pe care l-ar fi putut avea în accident. Pentru noi, semnalul cel mai grav a fost prelungirea statutului de „neidentificat“ al victimei. Caracterul intenţionat al ascunderii identităţii acesteia este, pentru noi, limpede: aparţinătorii au ridicat epava maşinii din custodia Poliţiei. În maşină, ei au găsit borseta cu toate actele de identitate ale decedatului şi, mai mult, tot în borsetă au găsit cheia de contact a BMW-ului! Or, cînd eşti lovit mortal de o maşină, nu credem că mai ai timp să scoţi cheia din contact şi să ţi-o pui, grijuliu, în borsetă. Operaţiunea asta s-a petrecut la Poliţie, Poliţia care nu a comunicat nimănui – nici aparţinătorilor, nici spitalului, nici IML-ului – identitatea decedatului. Asta deşi identificarea celor implicaţi în accidente este, conform purtătorului de cuvînt al Poliţiei, un punct obligatoriu în procedurile pe care agenţii de circulaţie trebuie să le îndeplinească.

De dispariţia ministrului din istoria accidentului s-au ocupat alţii

Purtătorul de cuvînt al Ministerului Agriculturii i-a transmis lui Ilie Sârbu întrebarea noastră cu privire la prezenţa domniei sale la locul accidentului. Răspunsul – refuzat a fi comunicat direct de către înaltul demnitar – a fost: "Nu mă interesează subiectul, n-am fost acolo, n-am ce să comentez". Purtătorul de cuvînt a adăugat că ministrul a participat, în seara accidentului, la o întîlnire a miniştrilor PSD şi PD-L la Guvern. Asta nu-i decît o minciună prin omisiune: este foarte probabil că ministrul se îndrepta spre Guvern – acesta era sensul deplasării maşinii –, unde, la 15 minute de la ora accidentului, urma să înceapă respectiva întîlnire. Un răspuns care intră în galeria răspunsurilor pe care le-a oferit ministrul Ludovic Orban cînd a încercat să şteargă urmele accidentului al cărui autor a fost sau, dacă vă mai amintiţi, pe care însuşi Ilie Sârbu le-a furnizat în urma accidentului de vînătoare din care numai efectele accidentului n-au să mai poată fi vreodată şterse.

SPP nu neagă că Sârbu era în maşină

Bogdan Onea, purtătorul de cuvînt al SPP, ne-a dat o declaraţie halucinantă. Şi anume: că accidentul nu este problema instituţiei pe care o reprezintă, pentru că şoferul ministrului Agriculturii nu se afla în timpul serviciului. Adică, din punctul de vedere al SPP, şoferul sepepist îşi terminase orele de muncă şi nu mai era problema şefilor lui unde se află şi ce face. Atenţie, însă! Purtătorul de cuvînt nu a negat faptul că ministrul Ilie Sârbu ar fi fost pasagerul Audi-ului, ci doar a aruncat vina pe sepepist, care o ardea, chipurile, de capul lui prin Bucureşti, în timpul liber. Ulterior acestei discuţii, reprezentantul Poliţiei, Christian Ciocan, ne-a declarat că şoferul sepepist, Stelian Armaşu, a declarat pentru Poliţie că era singur în maşină în momentul accidentului. Păi, asta înseamnă că un subofiţer al SPP a luat limuzina ministerului, în valoare de 70.000 de euro, şi, cu un sfert de oră înainte de producerea accidentului, a plecat să se plimbe cu ea pe drumul spre Guvern, acolo unde Ilie Sârbu trebuia să ajungă la şedinţa de Guvern de la ora 20. Bogdan Onea a refuzat, ulterior primei declaraţii, să mai dea şi altele, deşi Academia Caţavencu i le-a solicitat repetat.

O reacţie asemănătoare a avut şi purtătorul de cuvînt al Spitalului de Urgenţă Floreasca, Bogdan Opriţa. Iniţial, acesta ne-a declarat că va verifica dacă ministrul Agriculturii şi şoferul său au primit îngrijiri medicale de la medicii spitalului în seara producerii accidentului. Ulterior, Opriţa nu a mai răspuns la apelurile noastre.

Declaraţia unui martor ocular "A mai venit un Audi şi l-a luat pe pasagerul (Ilie Sârbu – n.r.) din Audi"La o zi după accident, pe site-ul de Internet forum.4tuning.ro, un user (care, contactat telefonic de Academia Caţavencu, a cerut să rămînă anonim) a postat următorul comentariu:"Eu am fost unul dintre martorii accidentului. (…) La un moment dat, am văzut cum un BMW, care era şi el pe linia de tramvai, a virat foarte brusc la stînga, intrînd pe sensul celălalt de mers, ciocnindu-se cu Audi-ul. Cel din Audi nu a avut timp să îl evite sau să frîneze. Avea ceva viteză, aprox. 90-120 km/h. Spun asta pentru că eu aveam aprox. 70-80 km/h. (…) Imediat după momentul impactului, şoferul din Audi a coborît, s-a uitat un pic spre BMW, apoi a pus mîna pe telefon (…). Din cîte am auzit, şoferul din Audi era de la SPP, în maşină fiind încă o persoană. La nici 2-3 minute de la accident, a mai venit un Audi (parcă) şi l-a luat pe pasagerul (a doua persoană) din Audi. Maşina era de la Guvern sau ceva de genu’.“"

Academia Caţavencu