octombrie grabit

Pentru o clipa m-am speriat!

La nici o saptamana dupa ce postasem declaratia mea de iubire pentru toamna, in Cluj a nins! Nu-mi venea a crede...visul fusese oprit...brusc! Nu mai stiam ce sa cred...incalzire globala sau nebunie totala?!? Ce pot face?...sa visez la Craciun de pe acum? Autosugestia incepea sa functioneze si parca deja simteam miros de portocala, scortiosoara si cozonaci...dar iubesc toamna prea mult! Dupa ganduri agitate si tristeti innorate, soarele a inceput sa imi mai trimita cate-o raza de speranta. S-a mai incalzit cate putin. Panica a mai disparut... Melancolia apare iara, explorez culorile copacilor in liniste, lucrez la proiecte de toamna...caci pe undeva toamna inseamna scoala, proiecte....la fel ca februarie si mai, dar asta e deja o alta poveste...

Azi a plouat...mult. M-am bucurat. A spalat ultimele urme de iarna prematura. Si parca m-a spalat si pe mine desi am privit-o numai de la geamul larg deschis. Parca o data cu fiecare picatura mi-a mai un strop de curaj sa incep o noua zi banala, dupa un week-end minunat si neasteptat. Ploia asta a fost ca o noapte, ca o pauza, ca o dimineata de luni intr-o amiaza de marti!

Dupa 5 minute de dezertat in blogosfera, revin la proiecte de viata si idei, sperand ca v-au placut picturile lui Leonid Afremov...

PS: Sonia si Sonia...va trimit cele mai calde imbratisari de toamna!

sentimente de toamna

...sunt nascuta toamna...iubesc toamna! in fiecare an o astept ca pe un cadou al vietii, desi de multe ori simt ca melancolia imi da tarcoale iar tristetea sta la panda. Insa toamna, Natura este cel mai bun pictor si terapia cromatica ma aduce in echilibru.

Fiecare dimineata inchisa mi-aminteste de zilele de scoala generala in care imi beam ceaiul cald si mancam paine cu unt si branza, asa cum imi placea de fiecare data. Fiecare dimineata intunecata mi-aduce aminte de zilele de copilarie in care fiecare nimic era o problema existentiala si totusi in care nicio problema existentiala nu se lasa nerezolvata in cateva zile. Ce zile frumoase erau acelea cand pe drumul spre scoala ma intalneam cu Lili, Emilia sau Raluca.

Ce zile frumoase erau acelea cand singura grija era sa mergi la scoala!

Ce emotie ma cuprinde la fiecare drum de toamna! Ochii imi lacrimeaza mereu pentru ca nu imi vine sa clipesc in fata splendorii naturii...ce calatorii minunate prin anotimpuri sunt acelea cand mergi cu trenul prin padurile lumii. Ce calatorii minunate sunt acelea cand salvezi fiecare imagine a padurii colorate in memorie pentru ca aparatul foto ar surprinde prea putin.... Ce dor imi e sa plec! Ce dor imi e sa calatoresc prin toamna spre casa, spre bucuria copilariei, a scolii sau macar a facultatii... Ce dor imi e sa mai scad macar un an sau doi din varsta...

De ce oare oamenii numara primaverile? De ce nu adauga inca o toamna sau inca o iarna? De ce primaveri? Oamenii nu "hiberneaza" iarna sau nu fac o pauza de viata iarna pentru a renaste in fiecare primavara... Fiecare are momentul lui de "hibernare", poate chiar zilnic... sau macar un moment in care te retragi din contextul vietii prezente si te plasezi strategic in trecut sau viitor... ce dese imi sunt momentele astea toamna!

Imi aduc aminte de A 427, de usa mea verde si cu numarul scris din crengute tomnatice, decorat cu frunze uscate. Mi-e dor de fiecare toamna din viata mea si in fiecare an mi-e mai dor de 3 dintre ele...de ultima (caci intotdeauna cu un an inainte eram mai mult copil si mai putin adult), de cea din clasa a 6 a, cand ma simteam linistita si mai sigura pe mine si in care eram in gradul meu cel mai mare de confort si de cea din anul 1 de facultate, o toamna importanta, cu multe calatorii in lume si in viata...

Ce dor imi e de lucrurile pe care nu le-am facut niciodata! Ce dor imi e de zilele in care ma voi bucura de o toamna, si de inca o toamna si de inca o toamna!

Cate inceputuri sunt toamna! De cate ori tragem iar aer in piept si mergem cu forte proaspete! Cate noi camere de camin, cati noi colegi de scoala, cate carti vanate prin librarii, cate noi vise si sperante, cate noi liste cu cumparaturi, cate filme noi in cinematografe, cate piese de teatru puse-n scena, cate noi locuri de munca, cate noi borcane de zacusa, cate conserve si borcane de compot, cate sanse noi, cate inceputuri vor incepe!

Ce de inceputuri voi lasa sa inceapa in viata mea! Si ce de inceputuri voi fi fortata de viata sa incep! Cate lucruri se schimba o data cu fiecare inceput, cu fiecare an nou calendaristic, cu fiecare an ce incepe de ziua ta de nastere, cu fiecare anotimp, cu fiecare luna, cu fiecare luni, cu fiecare zi...

Ma bucur ca a venit toamna si ma bucur ca am inceput sa scriu iara pe blog...dupa o absenta a inspiratiei si un amalgam de zile de vacanta...

AIDA - Call for Volunteers

Voluntarii sunt inima Asociaţiei pentru Iniţiative Durabile – Alternative!
Ne încredem în voluntariat şi în puterea lui de a schimba lumea, de a schimba mentalităţi şi a învăţa despre un altfel de mod de a trăi!
NOI, CEI DIN ECHIPA AIDA, VREM SĂ SCHIMBĂM LUMEA!
NI TE ALĂTURI?

http://initiativedurabile.wordpress.com/